Proiecte Faculta

Referatul reprezintă o componentă esenţială a evaluării activităţii studentului. Aceasta testează abilităţile de a concepe şi a realiza o analiză independentă a temei, precum şi a de a o redacta conform regulilor comunităţii ştiinţifice.

Un referat care are un nivel satisfăcător, trebuie să demonstreze familiaritatea studentului cu literatura relevantă pentru tema abordată, să fie corect din punct de vedere metodologic, al analizei datelor şi al argumentării, să aibă o structură logică, să fie redactat coerent, în stilul limbajului ştiinţific. Aspectul de formă trebuie să fie, de asemenea, în concordanţă cu standardele academice.

Scopul acestui material este de a furniza studenţilor un ghid general de redactare a referatului.

Întreaga responsabilitate privind realizarea referatului îi revine studentului. Acesta are datoria să îşi redacteze referatul în conformitate cu cerinţele prezentate mai jos. Nerespectarea acestor norme atrage după sine penalizări în notare.

I. Formatul referatului

Referatul trebuie să cuprindă următoarele părţi:

1. Pagina de titlu
2. Cuprins (dacă este cazul)
3. Conţinutul referatului
4. Bibliografie
5. Anexe (dacă este cazul)

Referatul va fi redactat pe computer în format A4, la un rând şi jumătate distanţă, în Times New Roman, mărimea literelor fiind de 12 puncte. Paginile vor fi numerotate cu litere arabe, în partea de jos şi centrală a fiecărei pagini.

Marginile documentului (pentru zona de text) vor fi setate astfel:

Spaţiu liber în partea stângă: 3 cm
Spaţiu liber în partea dreaptă şi jos: 2 cm
Spaţiu liber în partea de sus: 2,5 - 3,5 cm (depinde de existenţa sau nu a header-ului)
Fiecare capitol va fi început pe o nouă pagină, dar nu şi subcapitolele şi subpunctele. Capitolele vor fi numerotate cu numere arabe (1, 2, 3, etc.), la fel şi subcapitolele (1.1, 1.2, 1.3, etc.) şi subpunctele (1.1.1, 1.1.2, sau 1.2.1, 1.2.2, etc). Titlul capitolelor, subcapitolelor şi subpunctelor vor fi scrise în bold.

• Pe prima pagină (pagina de titlu) se vor trece obligatoriu şi exclusiv următoarele informaţii: universitatea, facultatea, disciplina, numele şi prenumele studentului, anul şi grupa, titlul referatului, data predării (zi/lună/an).

• Cuprinsul va conţine numele capitolelor, subcapitolelor şi subpunctelor, respectiv bibliografia şi anexele, cu indicarea paginaţiei corespunzătoare din text.

• Bibliografia va fi redactată conform standardelor APA (American Psychological Association), ca în exemplele oferite la punctul IV, respectând cerinţele descrise la acelaşi punct.

• Anexele pot conţine scalele / probele utilizate, ilustraţii suplimentare, prelucrări preliminarii (dacă este cazul), alte materiale relevante pentru studiul întreprins.

II. Conţinutul referatului

Referatul trebuie să aibă o organizare logică în capitole, care să prezinte următoarele aspecte:

• Partea teoretică (în total maxim 400-500 de cuvinte)
• Partea aplicată (între 300 şi 2500 de cuvinte).


Partea teoretică a problemei studiate nu trebuie să depăşească 50% din numărul de pagini al referatului.

Această parte a referatului realizează o evaluare critică a literaturii de specialitate relevantă pentru tema cercetată. Se vor prezenta principalele teorii / modele explicative, indicând dezvoltarea şi progresul adus de cercetările recente, precum şi posibilele lacune sau limite. Trecerea în revistă a literaturii va fi realizată după un criteriu explicit menţionat, care poate fi cronologic, tematic, sau de altă natură.

Această parte a referatului trebuie să demonstreze capacitatea candidatului de a selecta cele mai relevante surse bibliografice, de a le citi şi analiza critic, de a-şi formula propriul punct de vedere asupra subiectului studiat.

Fiecărui rezultat numeric şi semnificaţiei sale statistice i se atribuie o semnificaţie şi interpretare psihologică. Sunt de dorit şi explicaţii alternative şi contextuale, precum şi implicaţiile rezultatului discutat. Interpretarea datelor proprii va fi făcută şi prin raportare la datele din literatura de specialitate, indicându-se similarităţi şi diferenţe.


Partea aplicată va conţine prezentarea unor studii de caz / analize practice ale temei / exemple din viaţa cotidiană a aplicaţiilor temei

În această parte, studentul trebuie să răspundă abordeze următoarele aspecte:
• Ce aplicaţii practice are tema abordată
• Exemple de aplicaţii ale temei la viaţa de zi cu zi

III. Stilul şi limbajul de redactare

Referatul trebuie redactat într-un limbaj academic impersonal, caracteristic lucrărilor de cercetare. Nu sunt admise greşelile gramaticale de redactare (acord, punctuaţie, lexic, etc). Ideile prezentate trebuie să decurgă logic şi coerent din cele anteriore. Relaţia dintre idei trebuie să fie clară. Întregul referat trebuie să fie coerent.

Se vor respecta regulile esenţiale de redactate pe calculator a documentelor:

• Referatul se scrie cu diacritice (ăîşţâ)
• După punct, virgulă, două puncte se lasă 1 spaţiu. Ex: Str. Simion Bărnuţiu nr. 33
• Nu se lasă spaţiu înainte de virgulă (,), punct (.), două puncte (:), semn de exclamaţie (!), semnul întrebării (?)
• Înainte de paranteză se lasă spaţiu, dar nu şi între interiorul parantezei şi text. Ex: (aşa se procedează), ( nu aşa )


IV. Citarea bibliografică

Toate sursele bibliografice, primare sau secundare, publicate sau nepublicate, sunt proprietatea intelectuală a autorilor sau instituţiei care au produs acele materiale. Prin urmare, autorul referatului trebuie să citeze în mod corect toate sursele incluse în referat, inclusiv figuri, tabele, ilustraţii, diagrame. Se citează nu doar preluarea unor fraze de la alţi autori, dar şi parafrazarea şi sumarizarea ideilor exprimate de aceştia. Eludarea acestor norme etice poartă numele de plagiat.

Toate sursele bibliografice incluse în lucrare trebuie să se regăsească în lista bibliografică finală, după cum toţi autorii incluşi în lista bibliografică trebuie să fie inseraţi în textul lucrării.

Preluarea identică a unei fraze sau paragraf va fi citată prin indicarea inclusiv a paginii din sursa utilizată, dar şi prin ghilimele şi forma italică a literelor.

Datele lucrării din care se citeazaă materialul se inserează ca note de subsol automat (din mediul Insert / foot note), iar link-ul din pagină (1, 2, 3 etc va fi poziţionat imediat după încheierea citatului)

Se va utiliza un singur stil de citare bibliografică, cel al APA.

Doar în cazul în care sunt mai mulţi de trei autori, în text se va scrie numele primilor trei, iar ceilalţi autori se vor insera sub eticheta et al sau ş.a.. În lista bibliografică se vor scrie numele tuturor autorilor sursei citate. Atunci când sursa citată este indirectă, adică preluată de la un alt autor, se va scrie numele şi iniţiala prenumelui autorului şi anul publicaţiei, cu indicarea în paranteză a autorului şi anului apariţiei sursei indirecte din care s-a citat.

Numele revistei sau a cărţii din care a fost preluată ideea se va scrie cu litere italice. Pentru sursele preluate de pe internet, vor fi notate adresele de pagină web. În bibliografia finală, acestea trebuie să se regăsească în finalul listei. Pentru ilustrare, vezi exemplele de mai jos.

Exemple:
Landy, F.J., & Conte, J.F. (2004). Work in the 21st century. : an introduction to industrial and organizational psychology. NY: McGraw-Hill Companies, Inc.
Springer, T., Lohr, N. E., Buchtel, H. A., & Silk, K. R. (1995). A preliminary report of short-term cognitive-behavioral group therapy for inpatients with personality disor¬ders. Journal of Psychotherapy Practice and Research, 5, 57-71.
Stephens, J. H., & Parks, S. L. (1981). Behavior therapy of personality disorders. In J. R. Lion (ed.), Personality Disorders: Diagnosis and Management, 2nd edn. Baltimore, MD: Williams & Wilkins.

Toate lucrările citate şi incluse în notele de subsol din referat vor fi adunate la un loc în finalul referatului, în secţiunea Bibliografie, care va conţine lucrările ordonate alfabetic, după numele primului autor.

I. IMPORTANŢA NOTIŢELOR

A. Notiţele ne menţin atenţia concentrată şi activă.

B. Notiţele ne asigură o înregistrare scrisă a celor studiate, pentru a fi utilizate în faza de recapitulare.

II. PĂSTRAREA NOTIŢELOR

1. Dacă este vorba de fişe de lectură, acestea se păstrează cel mai bine în plicuri sau in cutii de dimensiuni potrivite.
2. Dacă notiţele se iau pe foi separate, acestea se păstrează cel mai bine într-un dosar cu mecanism (tip biblioraft), catalogate pe subiecte sau autori, pentru a putea fi mai uşor manipulate.
3. Dacă notiţele sînt făcute în caiete, acestea trebuie marcate în mod clar şi depozitate în siguranţă. pentru a putea fi utilizate la nevoie.

III. LUAREA NOTIŢELOR ÎN TIMPUL STUDIULUI

A. Notiţele ar trebui să includă:
1. Ideile principale ale textului studiat şi detaliile importante.
2. Planul logic al expunerii.

B. Luaţi notiţe în faza de aducere aminte, nu a primei lecturi.

C. În afara citatelor importante, folosiţi cuvintele proprii în formularea notiţelor.

D. Adoptaţi forma de schemă (în loc de rezumat) oriunde acest lucru este posibil:
1. dezvoltaţi titlurile şi redactaţi din nou frazele-subiect;
2. scrieţi între paranteze detaliile importante;
3. utilizaţi retrageri ale textului în interiorul paginii, precum şi;
4. litere şi cifre, pentru reliefarea corelaţiilor.

E. Mecanismul luării notiţelor
1. Scrieţi citeţ sau folosind maşina de scris ori computerul.
2. Întocmiţi un sistem de prescurtări şi folosiţi-l în mod consecvent.
3. În cazul utilizării caietelor, folosiţi o amplasare logică, sugestivă a notiţelor pe pagină:
a. folosiţi pagină nouă pentru fiecare nouă serie de notiţe;
b. lăsaţi mult spaţiu alb şi margini late;
c. transcrieţi în partea de sus a paginii datele editoriale ale sursei (numele autorului, titlul lucrării, editura, localitatea, anul apariţiei);
d. transcrieţi în dreptul fiecărui citat, expresie ori idee preluată pagina din text la care se găseşte aceasta.
4. În cazul utilizării fişelor de lectură:
a. transcrieţi datele editoriale ale sursei pe prima fişă;
b. transcrieţi în partea de sus a tuturor celorlalte fişe provenind din această sursă doar numele autorului şi titlul lucrării
c. transcrieţi în fiecare fişă o singură idee sau un singur citat;
d. notaţi pe fiecare fişă numărul exact al paginii din sursă la cere se află ideea notată.
5. Folosiţi culori, diagrame, evidenţierea punctelor cheie etc.
6. Încadraţi cuvintele şi propoziţiile importante.

IV. LUAREA NOTIŢELOR LA LECŢII ŞI PRELEGERI

A. Încercaţi să aplicaţi metoda RICAR.

B. Luaţi puţine notiţe
1. Aceasta vă permite să urmăriţi expunerea profesorului.
2. Scrieţi notiţe mai ample acasă, imediat după lecţie.

C. Verificaţi şi revizuiţi notiţele
Acest lucru trebuie făcut la cel mult câteva ore după prelegere.
1. Faceţi efortul de a vă reaminti conţinutul lecţiei
2. Corectaţi notiţele, adăugând noi detalii, şi dându-le forma finală.

D. Atunci când acest lucru este posibil, discutaţi despre lecţie cu:
1. Profesorii.
2. Colegii.

Reguli metododologice :

1. Formuleaza clar, numai ce este clar formulat se poate dezlega.
2. Nu simplifica, simplificarea unei probleme da o alta problema
3. Opiniile textelor sa fie preluate fără prescurtări, ruperi din context, nu poţi critica ceea ce ai deformat.
4. Metafora să lase loc conceptului, atunci cînd este vorba de cunoaştere
5. Stilul să lase loc exprimării clare, pasiunea, obiectivităţii.
6. Afirmaţiile făcute cu prudenţă şi cu argumente.


Reguli de etică a spiritului critic:
1. Un text se critică pentru ceea ce spune.
2. Critica să rezide în argumente şi nu în epitete
3. Însemnătatea problemei este condiţie necesară, dar nu suficientă a valorii unei lucrări
4. Aprecierea unui punct de vedere trebuie făcută după probele care îl susţin şi nu după consecinţe
5. Adevărul să fie stabilit integral, morala sănătoasă se întemeiază pe adevăr.
6. Adevărul modest, dar care rezistă criticii este de preferat adevărurilor spectaculoase, dar necontrolabile.
7. Unghiurile de vedere să fie distinse cu claritate şi să se recunoască şi justeţea altor puncte de vedere decît cel propriu
8. Autorul să fie gata să-şi aplice sieşi ceea ce pretinde oponentului.

Teza este un studiu, pentru aceasta trebuie.

1. Să aibă un punt de vedere original
2. Presupune stăpînirea cuprinzătoare a literaturii de bază în domeniu
3. Presupune luarea în considerare a punctelor de vedere rivale
4. Are intenţii subiacente de sistem.


Fazele elaborării unui studiu:

1. Presupune abordarea unei probleme în vederea unei dezlegări proprii. Cercetarea înseamnă deschiderea de probleme acolo unde bunul simţ vede totul în ordine.
2. Formularea ipotezelor. Explicaţia tentativă. Să fie formulată în aşa fel încît să împlinească condiţia de relevanţă: să fie formulată încît să permită controlul prin evidenţe, să fie un răspuns la problema care a generat cercetare, să fie mai simplă decît ipotezele alternative.
3. Modelarea de soluţii: elaborarea scenariilor alternative.
4. Culegerea informaţiei, stabilirea faptelor. Întocmirea de fişe: de referinţă bibliografică, fişe de extras, fişe de trimitere bibliografică etc. Ordonarea este importantă.
5. Compararea modelelor, alegerea soluţiei: Criteriul alegerii unei soluţii este capacitatea de a răspunde unei nevoi.
6. Argumentarea soluţiei: argumentarea sau demonstraţia.
7. Evaluarea soluţiilor alternative: nu se opreşte la argumentarea unei soluţii, ci critică şi demonstrează de ce nu a ales celelalte soluţii.
8. Redactarea lucrării.

Paşi în redactarea lucrării:
Tratarea unei probleme:

1. Stadiul problemei.
2. Precizarea problemei.
3. Indicarea metodei.
4. Tratarea problemei.
5. Desprinderea concluziei şi integrarea ei în literatura referitoare la problemă.

Reguli:

1. Susţinerea se bazează pe ilustraţii, argumente, exemple.
2. Citatele să fie în ghilimele.
3. Trimiterile exacte.
4. Prezentarea clară.
5. Termenii noi introduşi să fie explicaţi clar.
6. Secvenţele să fie prezenzate într-o înlănţuire logică

După Andrei Marga, Introducere în metodologia şi argumentarea filozofică, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1992

Fundamente

SPSS are acelaşi aspect ca şi alte programe care rulează în Windows. Orice statistică pe care doriţi să o faceţi poate fi îndeplinită virtual, prin combinaţia de click-uri în cadrul meniurilor şi cutiilor de dialog interactive.

Presupunem că SPSS este deja instalat în computer. Dacă nu aveţi o scurtătură pe desktop, mergeţi la [Start => Programs] şi porniţi programul făcând click pe icoana SPSS.

După ce aţi accesat icoana SPSS va apărea o nouă fereastră pe ecran. Aspectul acestei ferestre este unul asemănător cu al unui program standard pentru windows, cu o interfaţă tabelară.

După cum puteţi vedea, există un număr de opţiuni legate de statistică în bara de meniu. Există de asemenea scurtături sub formă de icoană în bara de unelte. Acestea ajută la un acces rapid la opţiunile cele mai folosite. Prin menţinerea mouse-ului deasupra unei astfel de icoane, timp de o secundă sau două, va rezulta într-o scurtă descriere a funcţiei acelei icoane. Display-ul curent arată un tabel de date gol. În mod clar, datele pot fi introduse manual, sau pot fi citite dintr-un fişier de date existent.

Navigarea în meniul File, nu dezvăluie nimic surprinzător - multe din opţiuni sunt familiare. Totuşi, unele detalii sunt specifice lui SPSS. De exemplu, opţiunea [New] este folosită pentru specificarea tipului de fereastră care să fie deschisă. Opţiunile de sub [New] sunt:

• [Data] Fereastra implicită cu un tabel de date gol, pregătit pentru analize

• [Syntax] Cu acesta se pot crea script-uri, în locul folosirii meniurilor. Vedeţi manualul SPSS pentru mai multe detalii.

• [Output] Oricând este rulată o procedură, rezultatul este direcţionat către o fereastră separată. Există cazuri în care puteţi avea ferestre [Output] multiple, deschise pentru a organiza analizele variate care ar trebui făcute. Mai târziu, aceste rezultate pot fi salvate şi/sau imprimate.

• [Script] Fereastra oferă oportunitatea de a scrie programe complete, într-un limbaj asemănător lui Basic. Aceste programe au acces la funcţii care îmbunătăţesc SPSS-ul.

De asemenea prezente în meniul [File], sunt două căi separate pentru citirea datelor din fişierele existente. Prima este opţiunea [Open]. Precum alte pachete de aplicaţii (ex. WordPerfect, Excel, ....) SPSS are şi el propriul format de salvare a datelor. În acest caz, extensia acceptată pentru orice fişier salvat folosindu-se formatul proprietar este "sav". Astfel, puteţi salva un fişier de date ca "data1.sav". În orice caz, acest format nu poate fi citit cu un editor de text, fiindcă este într-un format binar. Avantajele sunt că toate schimbările de format sunt menţinute şi fişierul poate fi citit mai repede, prin opţiunea [Open]. Aceasta este menită în special pentru fişierele salvate în format SPSS. A doua opţiune, [Read ASCII Data], după cum sugerează numele, este pentru a citi fişierele salvate în format ASCII. După cum se poate vedea, există două opţiuni - [Freefield] şi [Fixed Columns]. Accesarea uneia din aceste opţiuni va produce o cutie de dialog. Trebuie să specificaţi un număr de parametrii, înainte ca un fişier să fie citit cu succes.

Citirea fişierelor ASCII necesită ca utilizatorul să cunoască câte ceva despre formatul fişierului de date. În caz contrar, utilizatorul se poate bloca în procesul de citire, sau rezultatul poate fi eronat. Un format mai restrictiv îl reprezintă [Fixed Columns]. Trebuie să ştiţi câte variabile sunt, fie că variabila este în format numeric sau de tip string, şi prima şi ultima coloană a fiecărei variabile. De exemplu, gândiţi-vă la următoarele ca un fragment dintr-un fişier de date ASCII:

bărbat  37 102
bărbat  22 115
bărbat  27 99
....    .. ...
femeie  48 107
femeie  21 103
femeie  28 122
......  .. ...

O examinarea a fişierului de date oferă câteva elemente cheie ale informaţiei:

1. Există trei variabile
   
2. Variabila 1 este de tip string , Variabilele 2 şi 3 sunt numerice
3. Variabila 1: prima coloană=1, ultima coloană=6
   • Observaţi că nico o coloană nu se suprapune. Cel mai lung caz pentru coloana 1 este numele "femeie", care se întinde de la prima până la a şasea coloană - sau, litera e. După cum puteţi vedea, trebuie să localizaţi manual prima şi ultima coloană a fiecărei variabile.

4. Variabila 2: prima coloană=9, ultima coloană=10
5. Variabila 3: prima coloană=12, ultima coloană=14

Opţiunea[Freefield] este mai puţin restrictivă. Coloanele pot fi neglijate (suprapunere). Trebuie să păstraţi doar ordinea fiecărei variabile în toate căsuţele.

bărbat 37 102
bărbat 22 115
bărbat 27 99
....  .. ...
femeie 48 107
femeie 21 103
femeie 28 122
......  .. ...

Puteţi exersa cu crearea şi citirea fişierelor de date cu această metodă. Ca şi pentru formatul SPSS, există un număr mare de exemple de fişiere de date incluse în pachet. Apăsaţi [Open] şi găsiţi directorul SPSS. siguraţi-vă că tipul de fişier din cutia de dialog asociat cu [Open] este setat la "*.sav" - implicit...

Înainte de a trece la date, accesaţi meniul [Statistics] . Acest meniu cuprinde câteva clase de statistici disponibile. Fiecare clasă este divizată în alte opţiuni, indicate de săgeata mică din dreapta meniului. Exploraţi ceea ce oferă meniul prin mutarea mouse-ului deasupra procedurilor listate.

Stilul APA are o serie de reguli importante pentru folosirea numelor autorilor ca parte din sistemul autor-dată. Mai există câteva reguli for citarea surselor indirecte, surse electronice, şi surse cu pagini nenumerotate.

Citarea unui sau mai multor autori

O lucrare cu doi autori: Treceţi ambii autori în fraza de referinţă, sau între paranteze, de fiecare dată când citaţi lucrarea. Folosiţi cuvântul "şi" între numele autorilor în cadrul textului, şi folosiţi semnul "&" în paranteze.

O lucrare cu trei până la cinci autori: Înşiruiţi toţi autorii în fraza de referinţă sau în paranteză, când citaţi sursa prima dată.

În citările următoare, folosiţi doar numele primului autor urmat de "et al." în fraza de referinţă sau în paranteză.

Şase sau mai mulţi autori: Folosiţi numele primului autor urmat de et al. în fraza de referinţă sau în paranteză.

Autor necunoscut: Dacă lucrarea nu are un autor, citaţi sursa după titlul său în fraza de referinţă, sau folosiţi primul sau primele două cuvinte în paranteză. Titlurile cărţilor şi raporturilor sunt scrise cu text cursiv sau subliniat; titlurile articolelor şi capitolelor sunt scrise între ghilimele.

Note: În cazul rar în care este utilizat "Anonim" pentru autor, trebuie tratat precum numele autorului (Anonim, 2001). În bibliografie, folosiţi numele Anonim ca autor.

Autorul este o organizaţie: Dacă autorul este o organizaţie sau o agenţie guvernamentală, menţionaţi organizaţia în fraza de referinţă sau în citarea în paranteză, când citaţi sursa prima dată.

Dacă organizaţia are o abreviere bine cunoscută, includeţi abrievierea în paranteză dreaptă, când citaţi prima dată sursa şi folosiţi doar abrevierea în citările ulterioare.

Două sau mai multe lucrări în aceeaşi paranteză: Când citarea din paranteză include două sau mai multe lucrări, ordonaţi-le în acelaşi mod în care apar în bibliografie, separate cu punct şi virgulă.

Autori cu acelaşi nume: Pentru a prevenii confuziile, folosiţi iniţialele prenumelor alături de nume.

Două sau mai multe lucrări de acelaşi autor în acelaşi an: Dacă aveţi două surse de acelaşi autor, în acelaşi an, scrieţi cu litere mici (a, b, c) anul în ordinea aşezării din bibliografie. Folosiţi litere mici, alăturate anului, în citatele din text.

Introducere, Prefaţă, Cuvânt înainte şi Postfaţă: Când citaţi o introducere, prefaţă, cuvânt înainte sau postfaţă în text, citaţi autorul şi anul potrivt ca de obicei.

Comunicare personală: Pentru interviuri, scrisori, e-mail-uri şi alte comunicări de la persoană la persoană, citaţi numele comunicantului, faptul că este o comunicare personală şi data comunicaţiei. Nu includeţi comunicarea personală în lista bibliografică.

Citarea surselor indirecte

Dacă folosiţi o sursă care a fost citată în altă cursă, amintiţi sursa originală în fraza de referinţă. Treceţi sursa secundară în lista bibliografică, şi includeţi sursa secundară în paranteză.

Notă: Când cităm materialul în paranteză, despărţiţi citarea cu virgulă, cum apare mai sus.

Surse electronice

Dacă este posibil, citaţi un document electronic la fel ca orice alt document folsoind stilul autor-dată.

Autor sau dată necunoscute: Dacă data sau autorul nu sunt specificate, folosiţi titlul în fraza de referinţă, sau primul-primele două cuvinte ale titlului în paranteză şi folosiţi abrevierea "n.d." (pentru "nicio dată").

Surse fără pagini numerotate

Când unei surse electronice îi lipseşte numerotarea paginilor, trebuie să încercăm să includem informaţia care îi va ajuta pe cititori să găsească pasajul citat. Când un document electronic a numerotat paragrafele, folosiţi simbolul ¶ , sau abrevierea "para." urmată de numărul paragrafului (Hall, 2001, ¶ 5) sau (Hall, 2001, para. 5). Dacă paragrafele nu sunt numerotate şi documentul include antete, oferiţi antetul respectiv şi specificaţi paragraful de sub acel antet. În unele surse electronice, cum ar fi paginile Web, oamenii pot folosi funcţia Find din browserele lor, pentru a localiza pasajele citate.

Notă: Nu folosiţi niciodată numerele paginilor Web pe care le printaţi; computerele printează diferit paginile Web.

APA (Asociaţia Psihologilor Americani) oferă un standard pentru scrierea documentelor, acesta fiind cel mai utilizat format pentru manuscrisele din ştiinţele sociale. Următorul ghid, revizuit conform ediţiei a 5-a a manualului APA, oferă exemple pentru formatul general al documentelor de cercetare APA, citări în text, note de final/note de subsol, şi bibliografie.

Indicaţii generale

Lucrarea trebuie să fie scrisă la 2 spaţii (line-spacing 2 în Ms Word), pe hârtie de mărime standard A4 (8.5" x 11"), cu margini de 1" pe toate părţile. Marimea fontului ar trebui sa fie între 10-12 pt., cu font-ul Times New Roman.

Includeţi un antet în partea dreaptă superioară a fiecărei pagini. Pentru a crea un antet de pagină, scrieţi primele 2-3 cuvinte după titlul paginii, introduceţi cinci spaţii, apoi treceţi numărul paginii.

Secţiuni majore din pagină

Lucrarea trebuie să cuprindă patru secţiuni majore: pagina de Titlu, Rezumatul, Corpul principal, şi Bibliografia.

Pagina de Titlu

Pagina de titlu ar trebui să includă deja antetul (descris mai sus). Pe primul rând de la titlul aliniat la stânga, adăugaţi un colontitlu*. Începeţi rândul cu cuvântul “Colontitlu” urmat de o coloană. Se dă un titlu abreviat al lucrării în maxim 50 de caractere scrise cu majuscule. Notă: Trebuie să ştiţi că antetul va apărea pe fiecare pagină a lucrării, în timp ce colontitlul va apărea doar pe pagina de titlu.

În jumătatea superioară a paginii de titlu, scrieţi titlul complet, autorul (autorii), şi apartenenţa (universitate, etc.) central pe rânduri separate. Titlul poate ocupa unu-două rânduri, ca în exemplul de mai jos:



Rezumatul

Începeţi o pagină nouă. Pagina cu rezumatul ar trebui să includă deja antetul (descris mai sus). Pe primul rând al paginii, centraţi cuvântul “Rezumat” (fără un format special, aldin, cursiv, subliniat, sau ghilimele).

Începeţi rândul următor, scrieţi o descriere concisă ale punctelor cheie ale cercetării. (Nu scrieţi cu alineat.) Rezumatul trebuie să fie un singur paragraf scris la 2 linii şi să conţină mai puţin de 120 de cuvinte.



* COLONT'ITLU, colontitluri, s.n. Rând care se tipăreste deasupra textului curent al fiecărei pagini de carte si care cuprinde titlul lucrării sau al capitolului, numele autorului etc. - Cf. fr. colonne-titre.
Sursă : DEX'98 (55514)

În timpul facultăţii, sau chiar atunci când aplici pentru o bursă sau conferinţă, o să trebuiască să scrii un eseu. Se ştie că scrierea unui eseu bun se face după câteva reguli de baza legate cel mai adesea de structura eseului. O parte din aceste reguli urmează mai jos.

STUDIUL BIBLIOGRAFIEI

Chiar şi când există un subiect dat acesta este suficient de general dându-ţi libertatea să-l particularizezi în eseul tău prin abordarea aleasă. În primul rand ar trebui sa studiezi un pic sa vezi ce s-a mai scris pe subiectul respective. De cele mai multe ori, eseul tău va fi construit pe baza a ceea ce s-a mai scris, va analiza sau va critica una sau mai multe puncte de vedere, dându-ţi ocazia în acest fel sa-ţi exprimi punctul tău de vedere.

INTRODUCERE

În introducere, ar trebui să exprimi clar subiectul pe care urmează să-l dezbaţi, şi punctul tău de vedere legat de acest subiect. Exprimarea punctului de vedere este una din cele mai dificile părţi ale eseului. În cele din urma ar trebui sa fii în stare să explici într-o singură frază care este esenţa eseului tău. Exprimarea trebuie sa fie concisă, specifică şi clară. Nu ar trebui sa promiţi că o să analizezi, examinezi sau că o să pui sub semnul întrebării o problema, ci că o să susţii un anumit punct de vedere legat de subiectul ales. De exemplu, un bun punct de vedere ar suna cam aşa: “Voi susţine faptul că diferenţele economice dintre statele aflate în tranziţie sunt rezultatul alegerilor de politica economica făcute la începutul procesului de tranziţie”. Un punct de vedere slab exprimat ar suna aşa: “As dori sa analizez diferenţele de bunăstare economică ale statelor aflate în tranziţie”. Prima variantă exprimă clar un punct de vedere si îl justifică introducând o nouă idee în timp ce a doua variantă nu face decât să expună nişte fapte existente. Punctul de vedere este unul din puţinele locuri din eseu în care este acceptat să se scrie la persoana I, în timp ce în restul eseului este uzual să se scrie la persoana a III-a. Explicarea structurii eseului urmează punctului de vedere din introducere. În funcţie de mărimea eseului, vei aduce un număr de argumente care sa-ţi susţină punctul de vedere. Este recomandat să enumeri aceste argumente un paragraful ce urmează punctului de vedere: “Trei argumente vor fi aduse în sprijinul acestui punct de vedere. Primul va sublinia ca… Al doilea va susţine ca… Al treilea va demonstra că…”

CONŢINUT

Conţinutul eseului va elabora argumentele pe care le-ai prezentat, pe cât posibil în ordinea în care le-ai enumerat mai sus. Fiecare capitol sau paragraf începe cu o “frază-subiect” care expune argumentul şi poziţia autorului. În cazul în care foloseşti capitole, dă-le nume în aşa fel încât să fie potrivite cu structura eseului şi care să fie uşor de citit. Discuţia ar trebui să urmeze expunerea fiecărui argument într-o maniera bine structurată: fapte, idei, opiniile autorităţilor din domeniu precum şi punctul de vedere personal. În final ar trebui concluzionat în ce fel argumentul iniţial stă în picioare şi susţine punctul de vedere.

CONCLUZII

După ce toate argumentele au fost prezentate şi dezbătute, eseul se termină şi ar trebui să poţi să prezinţi concluziile. Într-un eseu bine scris şi organizat, argumentele sunt veridice şi laolaltă îţi susţin şi demonstrează punctul de vedere. Nu trebuie decât să subliniezi acest fapt şi eventual să mai explici ce studii s-au mai făcut pe acest subiect.

O alta secţiune posibilă, dar nu obligatorie, adesea întâlnită în eseurile academice, este cea de limitări. Aici, poţi să scrii limitările raţionamentului tău, care sunt premizele de la care pleacă eseul, însă care dacă sunt false ar putea să infirme concluziile, aspecte care nu au fost analizate, posibile condiţii care ar limita impactul concluziilor tale etc.

Mărimea eseului ar trebui sa respecte regula de +/- 10%, asta dacă nu se specifică altceva. Asta înseamnă că textul nu ar trebui sa fie nici mai scurt cu 10% şi nici mai lung cu 10% decât mărimea impusă. De exemplu, pentru un eseu de 3000 de cuvinte, este acceptat să scrii 2700-3300 de cuvinte. Poţi să foloseşti funcţia Word Count din Microsoft Word ca să vezi exact câte cuvinte are eseul tău.

În anumite cazuri foarte rare, este foarte dificil să-ţi exprimi ideea eseului într-un punct de vedere. În aceste cazuri este acceptat să înlocuieşti punctul de vedere cu o întrebare de cercetare care ar trebui să corespundă aceloraşi criterii, excepţie făcând faptul că autorul amână luarea unui poziţii clare pana la sfârşitul eseului. Nu este recomandată această abordare, însă în cazul în care este necesară, ai grijă să expui clar răspunsul la întrebarea de cercetare la încheierea eseului. Motivul pentru care toate aceste reguli sunt importante este acela ca examinatorii vor citi poate sute de eseuri care vor încerca sa spună cam aceleaşi lucruri. În acest context este in avantajul tău sa faci ca eseul tău sa fie remarcat printr-o structură clara şi un punct de vedere bine exprimat. Din cauza asta este foarte importantă respectarea acestor reguli destul de simple.

BIBLIOGRAFIE

Un eseu academic necesita si o bibliografie unde sa poţi scrie toate sursele pe care le-ai folosit. Universităţile din Vest au tendinţa să fie foarte stricte atunci când este vorba de plagiat. Aşa că ai grijă să citezi absolut toate sursele folosite. În conţinutul eseului încearcă să eviţi citate foarte lungi, ci mai degrabă foloseşte parafrazarea – exprimă prin cuvintele tale ceea ce alţii au spus înainte. În cazul în care citezi, foloseşte citate clare şi menţionează sursa. În orice caz, citarea trebuie folosită doar pentru a începe discutarea unui punct de vedere şi nu pentru a închide un punct de vedere.

În unele eseuri, cum ar fi cele pe care trebuie sa le scrii când aplici pentru MBA, trebuie să răspunzi la unele întrebări cum ar fi “Ce ai face daca ai fi managerul unei fabrici şi de ce?” În aceste cazuri, regulile de mai sus nu trebuie aplicate cu aceeaşi rigurozitate. Ar trebui să ai în continuare o structură clară, însă nu este necesară o bibliografie pentru că răspunsul tău va fi mai degrabă de natura practică decât teoretică.

Sfichi Vlad
Student la UVT/Masterat de psihologie clinică