Proiecte Faculta

Următoarele reguli se aplică la toate referinţele din bibliografie, indiferent de tipul lucrării (carte, articol, resursă electronică, etc.)

Un singur Autor

Numele de familie este primul, urmat de iniţialele autorului.

Doi Autori

Aranjati-i dupa numele de familie si initialele. Utilizati semnul "&" in loc de "si."

Trei pana la sase autori

Aranjati-i dupa numele de familie si initialele; separati numele autorilor prin virgula, iar numele ultimului autor este precedat de semnul "&".

Mai mult de sase autori

Daca sunt mai mult de sase autori, treceti primii sase autori ca in modul prezentat mai sus, si treceti apoi "et al.," care inseamna "si altii." Amintiti-va sa nu puneti punct dupa "et" in "et al."

Autorul este o organizatie

Autor necunoscut

NOTE: Cand eseul include citari ale unor surse care nu au trecut autorul, folositi o versiune prescurtata a titlului sursei. Folosit semneel de citare si textul cursiv atunci cand trebuie. De exemplu, citari iin paranteza a celor doua surse de mai sus ar aparea astfel: (Merriam-Webster's, 1993) si ("New Drug," 1993).

Doua sau mai multe lucrari de acelasi autor

Folositi numele autorului pentru toate intrarile si listati-le pe acestea dupa anul aparitiei (prima din lista fiind cea mai veche).

Cand un autor apare atat ca autor singur, cat si, in alta citare, ca primul autor al unui grup, treceti intrarile cu un singur autor primele.

Referintele care au acelasi prim autor si al doilea sau al treilea autor diferit sunt aranjate alfabetic dupa numele autorului secund sau tertiar.

Doua sau mai multe lucrari de acelasi autor in acelasi an

Daca folositi mai mult de o referinta de acelasi autor (sau acleasi grup de autori listati in aceeasi ordine) publicate in acelasi an, organizati-le in bibliografie alfabetic, dupa titlul articolului sau capitolului. Apoi treceti o litera sufix la an. Faceti referire la aceste surse in cadrul eseului la fel cum apar in bibliografie, ex: "Berdnt (1981a) face afirmatii similare..."

Introducere, Prefata, Cuvant inainte si cuvant dupa

Citati informatia legata de publicare ca de obicei, insa citati Introducere, Prefata... (in functie de ce titlu se poate aplica) ca si capitol al cartii.

Bibliografia ar trebui să apară la sfârşitul lucrării. Ea oferă informaţia necesară cititorului pentru a localiza şi obţine orice sursă citată în cadrul lucrării. Fiecare sursă citată în lucrare trebuie să apară în bibliografie; în plus, fiecare intrare din bibliografie trebuie să fie citată în text.

Referinţele trebuie să înceapă pe o pagină separată de textul eseului; numiţi pagina Bibliografie (fără semne de citare, subliniere, etc.), centrat la vârful paginii. Şi această pagina ar trebui să aibă un spaţiu de 2 între linii, ca restul eseului.

Reguli de bază

• Toate linile de după prima linie a fiecărie intrări din bibliografie trebuie scrise cu alineat la jumătate de inch de marginea stângă. Acesta poartă numele de hanging indentation în Microsoft Word. Acest tip de alineat arată în felul următor:
  
• 
• Numele autorilor sunt inversate (numele de familie este primul); trebuie să treceţi numele şi iniţialele tuturor autorilor unei opere particulare, în afara cazului în care lucrarea are mai mult de 6 autori. Dacă opera are mai mult de şase autori, enumeraţi primii şase autori şi folosiţi apoi et al. pentru a indica restul autorilor.
• Intrările din bibliografie ar trebui trecute în ordine alfabetică, după numele de familie a primului autor a fiecărei lucrări.
• Dacă aveţi mai mult de un articol de acelaşi autor, referinţe cu un singur autor sau autori multiplii, cu exact aceeaşi autori în aceaşi ordine, trebuie aranjate în ordinea anului apariţiei, începând cu cea mai veche dintre lucrări.
• Când facem referinţă la orice lucrare care nu face parte dintr-o revistă, cum ar fi o carte, articol sau pagină web, scrieţi cu majuscule doar prima literă a primului cuvânt din titlu şi subtitraţi primul cuvânt după o coloană sau linie de dialog şi substantivele potrivite. Nu scrieţi nu majuscule prima literă a celui de-al doilea câvânt dintr-o asociaţie de cuvinte.
• Scrieţi cu majuscule toate cuvintele din titlurile jurnalelor.
• Scrieţi cu text cursiv (italic) titlurile lucrărilor mai lungi, cum ar fi cărţi sau jurnale.
• Nu scrieţi cu text cursiv, subliniat, sau puneţi între ghilimele titlurile lucrărilor scurte cum ar fi articole din ziare sau eseuri din colecţii editate.
  

APA nu recomandă folosirea notelor de subsol şi a notelor de final pentru că reproducerea lor de către editori este costisitoare. Totuşi, dacă notele explicative se dovedesc necesare pentru documentul nostru, APA detaliază folosirea a două tipuri de note de subsol: de conţinut şi de drepturi de autor.

Când folosim orice fel de notă de subsol, trebuie să inserăm un număr cu format tip superscript care însoţeşte aproape orice semn de punctuaţie. Numerele notelor de subsol nu ar trebui să urmeze unor linii de dialog ( — ), şi, dacă apar într-o propoziţie în paranteză, numărul notei de subsol ar trebui inserat în cadrul parantezei.

Toate notele de subsol ar trebui să apară pe pagina finală a documentului (de obicei situată după bibliografie). Centraţi cuvintele “Note de subsol” în partea superioară a paginii. Scrieţi cu alineat la cinci spaţii, pe prima linie a fiecărei note de subsol. Apoi, urmaţi o regulile normale de spaţiere a paragrafelor. Spaţiere la doi, pe restul documentului.

Note de conţinut

Notele de conţinut oferă informaţii suplimentare pentru cititorii noştrii. Când oferim note de conţinut, trebuie să fim concişi şi să ne referim la un singur subiect. Comentariile ar trebui să se limiteze la un singur paragraf.

De asemenea, notele de conţinut pot indica cititorilor faptul că există informaţie disponibilă mai detaliat în altă parte.

Note legate de copyrights

Dacă citaţi mai mult de 500 de cuvinte, de material deja publicat, sau credeţi că aţi putea viola legile copyright de "utilizare cinstită", trebui să obţineţi permisiunea formală a autorului (autorilor). Celelalte surse vor apărea doar în bibliografie.

Urmaţi aceleaşi reguli de formatare ca în cazul notelor de conţinut pentru a nota permisiunile de tip copyright. Apoi ataşaţi documentului o copie a scrisorii de permisiune.

Dacă reporduceţi o imagine, grafic, sau tabel, dintr-o altă sursă, trebuie să oferiţi o notă specială la sfârşitul itemului, care includă informaţie legată de copyright. De asemenea, trebuie să treceţi permisiunile scrise împreună cu lucrarea. Începeţi citarea cu “Notă.”

Pentru a începe procesul de introducere a datelor, daţi click pe prima celulă localizată în colţul stâng de sus a tabelului de date. Acesta arată ca o foaie de calcul tabelar. Puteţi introduce datele ca în modul prezentat mai jos. Introduceţi fiecare valoare apoi apăsaţi [Enter]. După ce aţi terminat o coloană de date puteţi da click pe prima celulă a coloanei următoare.

Prima coloană reprezintă "Timpul de reacţie în o sutime de secundă" şi a doua coloană indică "Frecvenţa".

Dacă introduceţi date pentru prima oară, ca în exemplul de mai sus, numele variabilelor vor fi generate automat (ex: var00001, var00002,....). Astfel, nu vor fi foarte informative. Pentru a schimba aceste nume, daţi click pe butonul cu numele variabilei. De exemplu , daţi dublu-click pe butonul "var00001". Îndată ce aţi făcut acest lucru, o cutie de dialog va apărea. Cea mai simplă opţiune este de a schimba numele în ceva cu sens. De exemplu, înlocuiţi "var00001" din căsuţa de text cu "RT" (vedeţi figura de mai jos).

În plus faţă de schimbarea numelui variabilei se pot face schimbări specifice pentru [Type], [Labels], [Missing Values], şi [Column Format].

• [Type] Puteţi specifica dacă valorile sunt în format numeric sau de tip string, şi alte câteva formate. Formatul prestabilit este cel numeric.
  
  

• [Labels] Folosind opţiunea etichete puteţi uşura citirea output-ului. Numele variabilei este limitat la 8 caractere, totuşi, prin utilizarea etichetei variabilei lungimea poate creşte până la 256 de caractere. Acest lucru asigură abilitatea de a avea etichete foarte descriptive care vor apărea în output.

  Adesea, există nevoia de a coda în format numeric variabilele categoriale. De exemplu, bărbat şi femeie pot fi codate ca 1 şi 2. Pentru a elimina confuziile, este recomandat să se folosească etichete de tip valoare. Pentru exemplul codării genului, Value:1 ar avea corespondent Value label: bărbat. La fel, Value:2 ar fi codată cu Value Label: femeie. (daţi click pe butonul [Labels] pentru a verifica cele de mai sus)

• [Missing Values] Aceast opţiune asigură o modalitate de a coda tipuri variate de valori lipsă.

• [Column Format] Căsuţa Formatul coloanei oferă controlul asupra câtorva caracteristici ale fiecărei coloane (ex: lăţimea coloanei).

Următoarea imagine reflectă schimbarea numelui variabilei.

După ce datele au fost introduse sau modificate, este recomandat să salvaţi. De fapt, ar trebui să salvaţi ct de des puteţi [File => SaveAs].

SPSS oferă un număr mare de formate posibile, incluzând propriul tip de format. O listă de formate disponibile poate fi văzută şi selectată prin accesarea opţiunii Save as type: , din cutia de dialog SaveAs. Dacă intenţia voastră este să nu lucraţi numai în SPSS, atunci pot exista anumite beneficii dacă salvaţi în format SPSS(*.sav). Acest format permite o citire şi scriere mai rapidă a fişierului de date. Totuşi, dacă datele voastre vor fi analizate şi observate în alte pachete (ex: calcul tabelar), este recomandat să salvaţi într-un format mai universal (ex: Excel(*.xls), 1-2-3 Rel 3.0 (*.wk3).

După ce tipul de fişier a fost selectat, introduceţi un nume pentru fişier, virgulă extensia (ex: sav, xls). De asemenea, ar trebui să salvaţi fişierul într-un director cu sens, pe hard sau pe cd. Pentru fiecare proiect ar trebui creat un director separat. Nu este de dorit ca datele să se amestece.

Procesul de citire al datelor deja salvate poate fi foarte uşor dacă formatul salvat este în format SPSS sau Excel. Tot ce trebuie să faceţi este să,

• daţi click pe [File => New => Data]
  
  

• daţi click pe [File => Open] : va apărea o cutie de dialog
• navigaţi la directorul dorit folosind opţiunea Look in
• selectaţi tipul de fişier în meniul Files of type
• daţi click pe numeel fişierului de care este nevoie.

Procesul de citire al fişierelor existente este puţin mai dificil dacă formatul este text simplu ASCII. În exemplul următor am plasat fişierele pe hard în directorul c:\ascdat. În cazul acestui set de date, sunt patru coloane care reprezintă numărul observaţiei, timpul de reacţie, mărimea setului, şi prezenţa sau absenţa stimulului ţintă. De obicei, suntem conştienţi de conţinutul fişierelor de date, totuşi, nu strică să păstraţi o evidenţă a conţinutului acestor fişiere.

Pentru a vă uşura treaba, trebui sa utilizaţi comanda [File => Read ASCII Data => Freefield].

Cutia de dialog rezultata necesită ca Fişierul , un Nume şi Tipul de Date să fie specificate pentru fiecare variabilă, sau coloană de date. Fişierul dorit poate fi accesat prin intermediul butonului [Browse], şi apoi navigarea la locaţia dorită. De vreme ce extensia pentru căutarea fişierului este dat, nu trebuie să schimbaţi Tipul de fişiere. Totuşi, dacă extensia este diferită (ex: *.txt) va fi necesar să selectaţi All files(*.*) din meniul Files of type. De vreme ce sunt 4 variabile în acest set de date, 4 nume cu tipul de informaţie corespondent trebui specificate. Pentru a adăuga o primă variabilă,

• scrieţi "obs" în cutia Name
• Data Type este setat la tipul Numeric predefinit. Dacă "obs" a fost o variabilă string, atunci trebuie să daţi click pe String
• daţi click pe butonul Add bpentru a include această variabilă în listă.
• repetaţi procedură de mai sus cu nume şi tipuri de date noi pentru fiecare dintre variabilele care au rămas. Este important ca toate variabilele să fie adăugate în listă. Altfel, datele vor fi amestecate.

(Exploraţi opţiunile variate prin accesare oricăui item al meniului care este accesibil.)

Fişierul de date rezultat apare în editorul de date ca următorul:

Aceasta lectie descrie modul de calcul al analizei variantei pentru modele inter-subiective care contin doar o variabila independenta. Aceasta analiza este folosita pentru a determina daca doua sau mai multe medii de grupe difera semnificativ. In cazul modelelor cu doua grupe, prezinta acelasi grad de probabilitate ca si procedura testului t. Coeficientul F reprezinta calculul statistic efectuat, iar un F semnificativ indica faptul ca cel putin mediile a doua grupe difera.

Un exemplu: cursurile de pregatire si randamentul testului de aptitudine scolara (SAT)
In calitate de cercetator educational, sa presupunem ca ai dirijat un experiment pentru a testa daca cursurile de pregatire (variabila independenta) se rasfrang asupra randamentului la Testul de Aptitudine Scolara (SAT) (variabila dependenta). Anume, 5 elevi de gimnaziu (in mod normal, ar trebui sa folosesti mai multi elevi insa noi vom folosi doar 5 in scop demonstrativ) au fost asignati aleatoriu fiecareia dintre urmatoarele trei conditii de studiu:

1. 0 ore de lucru in cadrul cursului de pregatire
2. 20 ore de lucru in cadrul cursului de pregatire
3. 40 ore de lucru in cadrul cursului de pregatire

Dupa ce activitatea de curs s-a incheiat, toti cei 15 elevi au sustinut un SAT, iar rezultatele lor la sectiunile de oral si de matematica sunt listate mai jos.

Elev	Grupa de studiu (ore)	Rezultat SAT oral	Rezultat SAT matematica
1	0	350	500
2	0	480	520
3	0	395	450
4	0	440	510
5	0	385	470
6	20	500	560
7	20	490	540
8	20	560	580
9	20	495	590
10	20	495	550
11	40	550	610
12	40	590	630
13	40	580	620
14	40	550	590
15	40	620	580

Acum ar trebui sa creezi un fisier de date care sa cuprinda aceste date. Nu uita ca trebui sa pui datele care corespund fiecarui participant pe un singur rand si ca trebuie sa creezi o variabila pentru grupa de studiu. Ai putea crea un fisier de date care sa arate precum cel de mai jos. De asemenea, vei avea nevoie sa creezi un cod numeric pentru variabila ta independenta. In cazul de fata, putem asocia 1 cu categoria 0 ore de activitate de curs, 2 cu 20 de ore de activitate de curs, 3 cu 40 de ore de activitate de curs.

Fisier de vizualizare a variabilelor pentru experimentul SAT

Fisier de date pentru experimentul SAT

Efectuarea analizei

Exista cateva moduri de calculare a analizei variantei in SPSS. Vom folosi o procedura numita One-Way ANOVA.

Pasul 1. Da click pe Analyze (analizeaza), apoi Compare Means (compara metode), apoi One-Way ANOVA.
Pasul 2. Muta parametrul dependent pe care doresti sa il analizezi in campul Dependent List (lista dependentelor). Sa analizam datele pentru SAT-ul oral si pentru SAT-ul la matematica, asa ca muta atat "satoral" cat si "satmate" in acest camp. Apoi, ar trebui sa muti variabila independenta in campul Factor. In cazul nostru, aceasta este variabila "grupstudiu". Acum ca click pe Options si selecteaza calcul statistic descriptiv - Descriptive statistics. Odata ce ai facut asta, da click pe Continue si apoi pe OK.
Pasul 3. De asemenea ai putea dori sa calculezi un rezultat total al SAT (folosind meniul Transform si Compute – transforma si calculeaza) si apoi sa efectuezi o analiza a variantei pe acest rezultat total.

Examinarea iesirilor

Vei remarca faptul ca SPSS iti asigura mai multe tipuri de informatie in cadrul iesirilor corespunzatoare analizei variantei.

Iesiri ANOVA

1. In primul rand, ti se ofera calculul statistic f pentru fiecare analiza pe care ai solicitat-o. In cazul de fata, ai cerut o analiza a variantei pentru parametrul SAT oral si una pentru parametrul Sat-ului la matematica. Daca F-ul tau are un nivel ridicat, iar nivelul de semnificatie este redus (in principiu mai mic de .05 sau .01), atunci poti concluziona ca rezultatele tale nu sunt intamplatoare. In acest caz, pregatirea din cadrul cursului a avut o influenta semnificativa aupra rezultatelor la SAT-ul oral, F (2, 12) = 24.90, p < .05. Ia aminte caun alt nume pentru Mean Square Within Groups (media patratica in cadrul grupurilor) este media patratica a termenului de eroare-Error Term.
2. Deoarece am cerut calcul statistic descriptiv, media si numarul de participanti valizi din fiecare conditie este prezentat.

Crearea tabelelor pentru datele tale

Daca doresti ca SPSS sa listeze informatii descriptive cu privire la grupele tale in forma tabelara, poti face acest lucru prin comanda Tables. Sa presupunem ca am dori sa avem media, abaterea standard, si eroarea stndard pentru rezultatele la testul oral, pentru fiecare dintre cele trei grupe ale noastre.

Pasul 1. Da click pe Analyze, apoi pe Custom Tables, apoi Basic Tables.
Pasul 2. Muta parametrul variabilei dependente ("satoral") in campul Summaries.
Pasul 3. Muta variabila independenta ("grupstudiu") in campul Subgroups Down (subgrupuri- jos).
Pasul 4. Da click pe Statistics si da Add la statisticile pe care doresti sa le vizualizezi. Pentru acest exemplu, calculeza media, abaterea standard si eroarea standard a mediei (S. E. Mean), iar apoi orice alte statistici pe care ai dori sa le vezi.
Pasul 5. Da click pe Continue si apoi pe OK. Statisticile ar trebui sa apara intr-un tabel precum cel de mai jos. Ia aminte ca etichetele de valori vor aparea in iesirile tale (adica, daca ai specificat eticheta de valoare atunci cand ai introdus variabilele datelor).

Returnarea unui tabel

Crearea unui grafic simplu cu bare

Datele sunt de obicei cel mai eficient comunicate in forma vizuala. SPSS dispune de o varietate de grafice pe care le poti folosi pentru a-ti afisa datele. Poti realiza un grafic simplu cu bare care sa figureze acest expriment, urmand pasii listati mai jos.

Pasul 1. Da click pe Graphs, apoi pe Bar.
Pasul 2. In meniul Bar Charts (diagrame cu bare), da click pe Simple si apoi pe Define (defineste).
Pasul 3. In meniul Define Simple Bar , selecteaza mai intai functia de sumar Other (aceasta iti faciliteaza trasarea graficului mediilor grupelor tale) si apoi selecteaza-ti parametrul variabilei dependente ("satoral") si muta-l in campul Variable. In mod predefinit se va calcula media pentru variabila respectiva, insa tu poti modifica acest lucru (pentru a selecta media, procedeul, sau alt calcul statistic de sumar) dand click pe Change Summary. Avand in vedere ca doim sa calculam media, va trebui sa lasam setarea asa cum se afla.
Pasul 4. Acum muta variabila independenta ("grupstudiu") in campul Category Axis (axa categoriei).
Pasul 5. Daca doresti sa creezi un titlu pentru figura ta, da click pe Titles, si tasteaza un titlu.
Pasul 6. Cand esti gata, da click pe OK, si compara figura ta cu cea de mai jos.

Figura initiala

Pasul 7. SPSS foloseste optiuni predefinite in crearea graficului tau si il poti modifica dand dublu click pe el. Aceasta actiune iti va accesa editorul de diagrame- SPSS Chart Editor. In graficul de mai jos, poti vedea ca titlul nu se potriveste cu dimensiunea automata de font. De asemenea,ai putea dori sa schimbi fontul, dimensiunea, si locatia etichetelor axelor X si Y. Cu putina editare, poti graficul sa arate ca cel de mai jos.

Figura modificata

Pasul 8. Ar trebui sa iei aminte ca, atunci cand te afli in SPSS Chart Editor (editorul de diagrame SPSS), poti salva setarile pe care le-ai creat in graficul tau dand click pe File si apoi pe Save Chart Template (salveza profil diagrama). Prin aceasta actiune vei reusi sa iti salvezi preferintele pentru diverse optiuni de configurare a graficului (de exemplu, marimea fontului, centrarea vs. Alinierea etichetelor la stanga sau la dreapta) si te va ajuta sa le aplici la grafice pe care le vei realiza in viitor.

Acest test este folosit pentru a examina efectele unei variabile independente asupra uneia sau a mai multe variabile dependente, iar folosirea sa este rezervata compararii a doua conditii sau grupe (doua niveluri ale variabilei independente). Rezultatele acestui test te ajuta sa descoperi daca doua metode difera in mod semnificativ. Doua modele experimentale de baza, intersubiective si intrasubiective, pot fi analizate cu un test t.

In aceasta lectie, vom descrie cum se analizeaza rezultatele unor modele inter-subiective. Este important sa se faca distinctia intre aceste doua tipuri de modele, intrucat ele necesita versiuni diferite ale testului t. (pentru aceia dintre voi care sunteti familiarizati cu statistica si cu SPSS, testul t cu esantioane independente se foloseste pentru modele intersubiective, iar testul t cu esantioane-pereche se foloseste pentru modele intrasubiective.)

Un model intersubiectiv cu doua grupe este unul in care participantii au fost asociati in mod aleatoriu celor doua niveluri ale variabilei independente. In acest model, fiecare participant este asignat unei singure grupe, si, in consecinta, cel doua grupe sunt independente una fata de cealalta. De exemplu, sa presupunem ca esti interesat de studierea efectelor a doua tipuri de medicamente (X,Y) in privinta timpului de reactie. Daca afiliezi aleatoriu anumiti participanti grupei Medicament X, iar pe ceilalti grupei Medicament Y, atunci folosesti un model intersubiectiv. (intr-un model intrasubiectiv, fiecare participant va primi ambele medicamente)

Experiment privind Implicarea Parentala

Sa presupunem ca ai studiat efectele implicarii parentale (variabila independenta) asupra notelor elevilor (variabila dependenta). Jumatate dintre elevii unei clase a treia au fost asignati aleatoriu grupei de implicare parentala. Invatatoarea a contactat parintii acestor copii pe parcursul anului si le-a comunicat obiectivele educationale ale clasei. In continuare, invatatoarea le-a dat parintilor anumite metode pentru a incuraja activitatile educationale ale copiilor lor.

Cealalta jumatate a elevilor clasei a fost asignata grupei de non-implicare parentala. Notele primite cu ocazia primuli test au fost prezentate in forma tabelara pentru toti copii, iar tabelele corespunzatoare sunt evocate mai jos.

Elev	Starea implicarii parentale	Test 1
1	Implicare	78.6
2	Implicare	64.9
3	Implicare	100.0
4	Implicare	83.7
5	Implicare	94.0
6	Implicare	78.2
7	Implicare	76.9
8	Implicare	82.0
9	Non-implicare	81.0
10	Non-implicare	69.5
11	Non-implicare	73.8
12	Non-implicare	66.7
13	Non-implicare	54.8
14	Non-implicare	69.3
15	Non-implicare	73.5
16	Non-implicare	79.4
Foaie de date pntru experimentul de implicare parentala

Crearea fisierului de date: punct cheie

Exista un punct cheie care trebuie tinut minte in momentul crearii unui fisier de date pentru un test t cu esantioane independente. Acela este ca trebuie sa creezi o coloana pentru conditia variabilei independente. In cazul de fata, aceasta este conditia de implicare parentala, iar tu ar trebui sa creezi un cod numeric care sa permita lui SPSS sa cunoasca conditia de implicare parentala in care se situeaza rezultatul testului.

Asa ca, prima parte a fisierului tau de date ar putea arata precum cel de mai jos, cu trei variabile - una pentru numarul de ordine al elevului, una pentru starea de implicare parentala (folosind codul „1” pentru implicare si „2” pentru non-implicare), precum si nota la testul 1. Tine minte ca, in crearea unui fisier de date, ar trebui sa creezi cate o variabila Label- eticheta pentru fiecare variabila, precum si cate o eticheta Value pentru variabila de implicare parentala. Fisierul tau de vizualizare a variabilelor ar trebui sa arate astfel:

Fisier de vizualizare a variabilelor pentru experimentul de implicare parentala

Calcularea testului t pentru experimentul de implicare parentala

Pasul 1. Da click pe Analyze, apoi pe Compare Means (compara metode), apoi Independent Samples T-Test (test t pentru esanioane independente).

Pasul 2. Acum, muta variabila dependenta (in acest caz, etichetata "test1") in campul Test Variable (variabila de testare).

Pasul 3. Muta variabila independenta (in acest caz, "implicare") in campul Grouping Variable (variabila de grupare).

Pasul 4. Vei remarca faptul ca exista semne de intrebare intre paranteze, dupa variabila ta independenta din campul Grouping Variable. Acest lucru se intampla pentru ca ai nevoie sa definesti anumite grupe pe care doresti sa le compari. Pentru a indeplini acest lucru, da click pe Define Groups (defineste grupe), si indica valorile numerice pe care le reprezinta fiecare grupa. In cazul de fata, vei dori sa pui un "1" in campul etichetat ca Group 1 si un "2" in campul etichetat ca Group 2. Odata ce ai facut acest lucru, da click pe Continue. Ecranul tau de test t pe esantioane independente ar trebui sa arate precum cel de mai jos.

In acest exemplu, pentru ca nu exista zecimale in variabila noastra de pesoana, da click pe portiunea gri imediat dupa Numeric si schimba Decimal Places in 0. De asemenea, da click pe Label si tasteaza o eticheta de genul "numarul de participant" in spatiul Variable Label. Ia aminte ca am fi putut exersa si alte optiuni, precum modificarea latimii coloanei (width) sau modul in care apar numerele - aliniere la stanga, aliniere la dreapta, aliniere dreapta, sau centrate.

Pasul 5. Acum ar trebui sa configurezi urmatoarea variabila. Da click pe randul 2 al coloanei Nume, pe urmatoarea coloana var si tasteaza "sex". Deoarece am ales sa utilizam codurile 1 si 2 pentru a reprezenta femeile si barbatii, respectiv, poti da click pe Decimals pentru a schimba locul zecimalelor in 0 (ia aminte ca ai fi putut sa faci acest lucru si din coloana Type). In continuare, da click pe Label pentru a asigura o eticheta pentru variabila ta - de exemplu ai putea scrie "sexul participantilor".

In acest caz, deoarece am specificat codurile numerice corespunzatoare diferitelor valori pentru variabila noastra si pentru ca este posibil sa le uitam in timp, ar trebui sa specificam Values (valori). In campul corespunzator lui Value, tasteaza un "1", iar in campul pentru Label, introdu o eticheta de genul "femei." Apoi creeaza eticheta "barbati" pentru valoarea "2." In acest stadiu, fereastra ta ar trebui sa arate precum cea de mai jos.

Figura cu esantioanele independente ale testului t

Pasul 5. Acum da click pe OK pentru a rula testul t. Ai putea de asemenea dori sa dai click pe Paste pentru a crea o inregistrare a ceea ce ai facut.

Iesirile din procedura testului t

Dupa cum poti vedea mai jos, iesirile dintro-o procedura de test t sunt relativ explicite.

Iesiri din testul t pe esantioane independente

1. Primul tabel listeaza numarul de participanti (N), media, abaterea standard,si eroarea standard pentru fiecare dintre grupurile tale. De remarcat faptul ca etichetele valorilor sunt listate, precum si etichetele de variabila pentru variabilele tale.

2. Cel de-al doilea tabel va ofera mai intai un test F (testul lui Levene pentru egalitatea varianţelor) care evalueaza prezumtia de baza a testului t, aceea ca variantele celor doua grupe sunt aproximativ egale (omogenitatea variantei). Daca valoarea raportata F este foarte ridicata, iar nivelul de semnificatie este foarte coborat — de obicei mai coborat de .05 sau .01), atunci prezumtia de omogenitate a varianţei a fost incalcata.

Daca acesta este si cazul de fata, ar trebui sa folosesti testul t in jumatatea inferioara a tabelului, in timp ce, daca nu ai incalcat prezumtia de omogenitate, ar trebui sa aplici testul t in jumatatea superioara a tabelului.

3. In acest caz, poti vedea ca prezumtia de omogenitate nu a fost incalcata, si ar trebui sa folosim un t de 2.356, gradul de libertat 14, si nivelul de semnificatie de .034. Astfel, datele noastre arata ca implicarea parentala are un efect semnificativ asupra notelor, t(14) = 2.356, p < .05.

Pentru exersare: extinderea experimentului asupra implicarii parentale

Sa presupunem ca cursul cuprindea trei teste, iar tu ai dorit sa examinezi efectele implicarii parentale asupra tuturor celor trei teste, precum si pe media de sfarsit de semestru. Deci, pentru a face acest lucru, ia ca atare rezultatele la primul test, pe care deja le ai in fisierul de date.

Adauga rezultatele de la testul 2 si 3 (aratate mai jos in fisierul de date) pentru fiecare dintre cei 16 elevi. Odata ce ai facut acst lucru, incearca sa efectuezi cu SPSS cele patru teste t - cate unul pentru ficare dintre cele trei note obtinute in cursul semestrului, si unul pentru media finala dintre aceste note.

Nota: ia aminte ca poti calcula media de semestru prin intermediul SPSS, cu ajutorul meniului Transform Compute (transforma-calculeaza)

Fisier de date cu testele 2 si 3 adaugate

Daca intampini dificultati in rezolvarea acestui exemplu, ar trebui sa urmaresti pasii de mai jos:

Pasul 1. Pentru a realiza o noua variabila care sa reprezinte media celor trei teste, da click pe Transform, apoi pe Compute. Tasteaza numele variabilei pe care doresti sa o creezi (de exemplu: „medie”) in campul Target Variable (variabila rezultanta). In campul Numeric Expression (expresie numerica), introdu (sau da click pe caracterul adecvat) expresia care reprezinta media. In cazul de fata, ai putea introduce urmatoarea expresie

Variabila rezultanta	Expresie numerica
Medie	(test1 + test2 + test3)/3

Ia aminte ca cele trei rezultate sunt incluse intre paranteze.acest lucru este necesar in virtutea faptului ca SPSS indeplineste cu prioritate operatiile care se regasesc intre paranteze, si ca dorim sa adunam numerele inainte de a efectua impartirea. Asigura-te ca ai creat si o eticheta pentru noua variabila. Odata ce ai creat expresia adecvata, da click pe OK, iar aceasta actiune ar trebui sa duca in editorul de date SPSS, unde ar trebui sa vezi o noua coloana care reprezinta media celor trei rezultate.

Pasul 2. Acum da click pe Statistics, apoi pe Compare Means (compara metode), apoi pe Independent Samples t-test (testul t pe esantioane independente).apoi ar trebui sa muti cele patru variabile dependente (test1, test2, test3, medie) in campul Test Variable (variabile de test). In continuare, muta variabila independenta (adica implicare) in campul Grouping Variable (variabila de grupare). Apoi, da click pe Define Groups (definire grupe) si indica cele doua niveluri ale variabilei tale implicare. Cand ai terminat, da click pe OK. Prima parte a iesirilor tale ar trebui sa arate ca mai jos.

Iesiri pentru variabila medie

Intr-o sesiune SPSS tipica, este foarte probabil sa lucrezi cu trei tipuri de ferestre, al caror continut necesita salvarea. Fereastra Data Editor, (Editor date), prima fereastra pe care o vei intalni, este folosita pentru a defini si pentru a introduce datele, precum si pentru a efectua proceduri statistice. Rezultatele testelor statistice apar in fereastra Output (Iesiri).

Fereastra Syntax poate fi folosita pentru a tine o evidenta a operatiilor pe care le efectuezi asupra datelor tale. Aceasta fereastra se va deschide automat atunci cand dai click pe o functie Paste. Asa ca, de exemplu, cand selectezi anumite cazuri in vederea analizei, cand transformi datele sau cand calculezi o corelatie, accesarea functiei Paste va stoca o inregistrare a ceea ce s-a operat (in limbaj de comanda).

In afara faptului ca serveste ca inregistrator pentru operatiile tale, mai exista si posibilitatea de a rula comenzi din fereastra Syntax ; nu vom discuta fereastra de sintaxa in acest tutorial; pentru a afla cum se procedeaza, te poti informa citind comenzile din Help.

Poti salva orice fel de ferestre. Pentru a salva o fereastra, activeaza respectiva fereastra. Poti activa o fereastra folosind meniul Window. Odata ce ai activat ferastra dorita, da click pe File si apoi Save. Continutul fiecareia dintre aceste ferestre poate fi si listat, prin activarea ferestrei si dand apoi click pe iconul Printer (Imprimanta) (sau, poti deschide meniul File si apoi click pe Print).

SPSS adauga in mod automat un sufix de trei litere la sfarsitul numelui fisierului (".sav" pentru fisierele de editare date, ".spo" pentru fisierele de iesiri, si ".sps" pentru fisierele de sintaxa). Astfel, la un anumit set de date, este probabil de preferat sa folosesti un singur nume pe post de prefix pentru toate celor trei fisiere si sa lasi sufixul sa faca distinctia intre tipurile diferite de fisiere.

Informatii de baza despre aceste fisiere sunt prezentate sumar mai jos:

FERESTRE	EXTENSIA FISIERULUI	FUNCTIA FISIERULUI
Editor	.sav	Pentru a defini, introduce, si edita datele si pentru a rula teste statistice
Output (iesiri)	.spo	Contine rezultatele procedurilor statistice
Syntax	.sps	Aceasta fereastra se activeaza atunci cand dai click pe functia Paste (Alipire) si salveaza o inregistrare a operatiilor care sunt "lipite." Desi depasim astfel scopul acestor lectii, te-ar putea interesa sa stii ca comenzile SPSS pot fi rulate din aceasta fereastra.