ANOVA factorială

vineri, 24 aprilie 2009 | Etichete: , | 8 comentarii |

Pentru a executa o ANOVA factorială avem nevoie doar de extinderea logicii designului unifactorial. Tabelul prezintă datele pentru o ANOVA factorială 2 x 5. Primul factor, VÂRSTĂ, are două niveluri, şi al doilea factor, CONDIŢIE, are cinci niveluri. Astfel, încă odată, fiecare observaţie poate fi codată în mod unic.

VÂRSTĂCONDIŢIE
Old = 1Counting = 1
Young = 2Rhyming = 2

Adjective = 3

Imagery = 4

Intentional = 5

Pentru fiecare pereche dintre VÂRSTĂ şi CONDIŢIE, există 10 observaţii. Astfel, 2*5 condiţii a câte 10 observaţie per condiţie rezultă în 100 de observaţii, care pot fi codate în felul următor. [Notaţi că numele factorilor au un înţeles.]


VÂRSTĂCONDIŢIEScores
119
118
116
1......
117
127
129
126
1... ...
1......
1......
1510
1519
1......
1511
218
216
214
2......
217
2210
227
228
2... ...
2......
2......
2521
2519
2......
2521

Examinaţi tabelul cu atenţie, până veţi înţelege modul în care codarea a fost implementată. Notă: se poate îmbunătăţii lizibilitatea output-ului prin folosirea opţiunii Value Labels pentru cei doi factori.



Pentru a calcula statisticile relvante,

  • Selectaţi [Statistics => General Linear Model => Simple Factorial...]
  • Selectaţi şi mutaţi "Scores" în cutia Dependent:
  • Selectaţi şi mutaţi "Vârstă" în cutia Factor(s):
  • Daţi click pe [Define Range...] pentru a specifica codarea pentru factorul Vârstă. Amintiţi-vă că 1 este folosit pentru Old (bătrân) şi 2 este folsit pentru Young (tânăr). Astfel, valoarea Minimum: este 1, şi valoarea Maximum: este 2. Daţi click pe [Continue].
  • Selectaţi şi mutaţi "Condiţie" în cutia Dependent:
  • Daţi click pe [Define Range...] pentur a specifica mărimea factorului Condiţie. În acest caz valoarea Minimum: este 1 şi valoarea Maximum: este 5.

    Dând click pe butonul [Options...] aveţi oportunitatea de a selecta metoda (Method) folosită. Conform ajutorului online,

        "Method: Îţi permite să alegi o metodă alternativă de a decompune sume a pătratelor. Selectatea metodelor controlează modul în care efectele sunt măsurate."

    Pentur scopul nostru, selectaţi metoda Hierarchical sau Experimental va face disponibilă opţiunea de a calcula Means and counts.

  • Sub [Options...] activaţi Hierarchical, sau Experimental, apoi activaţi Means and counts - Daţi click pe [Continue]
  • Daţi click pe [OK] pentru a genera output-ul.



    După cum puteţi vedea, folosirea opţiunii Means and count produce un frumos tabel sintetizat, cu toate Variable Labels şi Value Labels care au fost încorporate în fişierul de date. Încă o dată, folosirea opţiunilor face output-ul mai uşor de citit.



    Output-ul este un tabel sursă complet cu factorii identificaţi cu Variable Labels

Cum a fost notat mai devreme, analiza condusă este cea mai simplă abordare în executarea unei ANOVa factorială. Dacă cineva foloseşte [Statistics => General Linear Model => GLM - General Factorial...], apoi mai multe opţiuni devin disponibile. Specificarea factorilor Dependent şi Independent este metoda folosită pentru analiza Simple Factorial. În plus de acest lucru, opţiunile includ,
  • Prin selectarea [Model...], se poate specifcia un model Custom. Modelul iniţial este Fully Factorial, totuşi, cu opţiunea Custom se poate determina explicit efectele asupra cărora ne concentrăm.
  • Opţiunea Contasts perimite "testarea diferenţelor dintre nivelurile unui factor".
  • Pot fi specificate grafice variate cu opţiunea [Plots...]. De exemplu, se poate crea un grafic cu "Condiţie" pe Horizontal Axis:, şi "Vârstă" pe Separate Lines:, pentru a genera un grafic simplu "condiţie*vârstă" (vedeţi cutia de dialog pentru [Plots...],



  • Testele standard post-hoc pentru fiecare factor pot fi calculate prin selectarea opţiunilor dorite de sub [Post Hoc...]. Tot ce trebuie făcut este să selectaţi factorii de analizat şi testele post-hoc potrivite.
  • Cutia de dialog [Options...] oferă un număr de trăsături diagnostice şi descriptive. Se pot genera statistic descriptive, estimatări ale mărimii efectului şi teste pentru omogenitatea dispersiei - printre altele. Un exemplu de tabel sursă care foloseşte unele din aceste opţiuni ar arăta în felul următor,



Folosirea procedurii GLM - General Factorial oferă mai multe lucruri decât procedura Simple Factorial. Depinzând de necesităţi, prima procedură poate asigura o mai bună înţelegere a datelor. Exploraţi aceste opţiuni!

Designurile factoriale mai ordonate sunt executate în acelaşi fel ca în cazul analizei bifactoriale prezentate mai sus. Este necesară doar codarea corectă a factorilor şi introducerea observaţiilor corespondente.

ANOVA simplă

| Etichete: | 0 comentarii |

La fel ca în cazul testului t independent, datele trebuie codate cu o variabilă de grup. Sunt 5 grupuri de câte 10 observaţii - resultând într-un total de 50 de observaţii. Variabila de grup va fi codată de la 1 la 5, pentru fiecare grup. În următorul tabel puteţi vedea cam cum arată codarea.


GroupsScores
19
18
16
......
17
27
29
26
... ...
......
......
510
519
......
511

Schema de codare identifica originea fiecărei observaţii.

Pentur a completa analiza,

  • Selectaţi [Statistics => Compare Means => One-Way ANOVA...] pentru a lansa cutia de dialog de control.
  • Selectaţi şi mutaţi "Scores" în Dependent list:
  • Selectaţi şi mutaţi "Groups" în lista Factor:
  • Daţi click pe [OK]

    Precedentul este o specificare completă a designului pentru această anova simplă. Simpla prezentare a rezultatelor luate din fereastra output, va arăta în felul următor,



Analiza făcută oferă detalii minime cu privire la date. Dacă vă uitaţi asupra cutiei de dialog, veţi găsi încă 3 butoane în jumătatea inferioară - [Contrasts...], [Post Hoc..], şi [Options...].



Selectând [Options...] veţi găsi,



Dacă Descriptive este selectat, atunci statisticile descriptive pentru fiecare condiţie vor fi generate. Activând Homogeneity-of-variance forţează un test Levene asupra datelor. Statisticile din ambelel analize vor fie reproduse în fereastra output.

Selectând [Post Hoc] va lansa următoarea cutie de dialog,



Puteţi activa executarea unui sau mai multor teste post hoc. Rezultatele vor fi plasate în fereastra output. De exemplu, executarea unei statistici R-E-G-W F asupra datelor curente va produce următorul tabel,



În sfârşit, puteţi utiliza opţiunea [Contrasts...] pentru a specifica seturi de contraste lineare sau ortogonale. Puteţi executa şi analiză de trend cu ajutorul acestei opţiuni. De exemplu, e posibil să dorim să contrastăm a treia condiţie cu cea de-a cincea,



Pentru fiecare contrast, coeficienţii trebuie introduşi individual şi ordonat. Once can also enter multiple contrasts, by using the [Next] present in the dialog box. Rezultatul pentru contrastul din exemplul dat va arăta în felul următor,





În plus, puteţi utiliza opţiunea Polynomial pentur a testa dacă există un trend specific în date.

Corelaţii şi regresii

| Etichete: , , | 0 comentarii |

Pentru a calcula o matrice simplă de corelare, trebuie să folosiţi [Statistics => Correlate => Bivariate...], şi [Statistics => Regression => Linear] pentru calcularea unei regresii lineare.

Pentru a începe, introduceţi datele în felul următor,


IQGPA
1022.75
1084.00
1092.25
1183.00
79 1.67
88 2.25
......
......
85 2.50

Corelaţie simplă

  • Daţi click pe [Statistics => Correlate => Bivariate...], apoi selectaţi şi mutaţi "IQ" şi "GPA" în lista Variables. [Exploraţi opţiunile prezentate în acestă cuite de dialog de control.]
  • Daţi click pe [OK] pentru a genera statisticile dorite.
Rezultatele din fereastra output ar trebui să arate în felul următor,



După cum puteţi vedea, r=0.702 şi p=.000. Rezultatele sugerează că, corelaţia este semnificativă.

Notă: În exemplul de mai sus am creat doar o matrice de corelate bazată pe două variabile. Procesul de generare a matricei bazat pe mai mult de două variabile nu este diferit. Asta înseamnă că, dacă setul de date conţinea 10 variabile, acestea ar putea fi plasate în lista: Variables. Matricea rezultată ar include toate corelaţiile pereche posibile.

Correlaţie şi Regresie

Regresia lineară....este posibilă obţinerea coeficienţilor de regresie necesari pentru prezicerea unei variabile din cealaltă - acest lucru minimizează eroarea. Pentru a face acest lucru, trebuie să selectaţi opţiunea [Statistics => Regression => Linear...]. Mia departe, trebuie să ştiţi care variabilă va fi folosită ca variabilă dependentă şi care va fi folosită ca variabilă(e) independentă. În exemplul curent, GPA va fi variabila dependentă, şi IQ va fi variabila independentă. Specific,

  • Iniţiaţi procedura accesând [Statistics => Regression => Linear...]
  • Selectaţi şi mutaţi GPA în cutia de dialog Dependent:
  • Selectaţi şi mutaţi IQ în cutia de dialog Independent(s):
  • Daţi click pe [OK] pentru a genera statisticile.

    Notă: O varietate de opţiuni pot fi accesate prin intermediul butoanelor din partea inferioară a cutiei de dialog de control (ex. Statistics, Plots,...). Mai multe statistici pot fi generate prin explorarea opţiunilor adiţionale prin intermediul butonului Statistics.

Unele din rezultatele analizei sunt prezentate mai jos,



Corelaţia încă este 0.702, şi valoarea lui p este încă 0.000. Statisticile adiţionale sunt"Constant", sau a from din text, şi "Slope", sau B din text. Dacă vă amintiţi, variabila dependentă este GPA, în acest caz. În acest fel, puteţi prezice GPA cu următoarea formula,

GPA = -1.777 + 0.0448*IQ

Hi-Patrat şi testul T

luni, 20 aprilie 2009 | Etichete: , , | 1 comentarii |

Calculul statisticii hi-Pătrat se poate face prin accesarea meniului [Statistics => Summarize => Crosstabs...]. Această procedură va fi prima introducere în procedeul de codare a datelor, în cadrul editorului de date. La acest punct datele au fost introduse în format tip coloană. Acest format presupune o variabilă pe fiecare coloană. Totuşi, metoda respectivă nu este suficientă în anumite situaţii, incluzând calcularea lui hi-Pătrat, testul t independent şi orice design factorial ANOVA cu factori inter-subiecţi. În afară de acestea există multe alte cazuri care însă nu vor fi acoperite în acest tutorial. Esenţial, datele trebuie introduse într-un format specific care face analiza posibilă. Formatul reflectă de obicei designul studiului, cum va fi demonstrat în exemple.

Tabelul de mai jos - include datele observate şi datele aşteptate în paranteze.

Vină Vinovat
Nevinovat
Total
Scăzută 153(127.559) 24(49.441) 177
Ridicată
105(130.441) 76(50.559) 181
Total 258 100 358

Pentru statistica hi-Pătrat, tabelul de date poate fi codat prin indexarea coloanei şi rândului observaţiilor. De exemplu, calculul pentru vinovat cu vină Scăzută este 153. Această celulă specifică poate fi indexată, venind din rândul=1 şi coloana=1. La fel, Nevinovat cu vină Ridicată este codat ca rândul=2 şi coloana=2. Pentru fiecare observaţie, patru în cazul acesta, există un cod unic pentru locaţie în cadrul tabelului. Acestea pot fi introduse astfel,

Rând
Coloană Numărătoare
1 1 153
1 2 24
2 1 105
2 2 76

  • Astfel, 2 rânduri * 2 coloane egal 4 observaţii.
  • Pentru fiecare dintre rânduri, există 2 coloane corespondente, care sunt reflectate în coloana Numărătoare. Coloana Numărătoare reprezintă numărul de combinaţii unice dintre Rând şi Coloană care au loc.
Mai sus sunt prezentate date într-o manieră non-ambiguă. Odată introduse, analiza este o metodă de a selecta itemii de meniu doriţi şi poate selectarea opţiunilor adiţionale pentur această statistică [Nu uitaţi să folosiţi facilitatea de etichetare, menţionată anterior, pentru a identifica uşor coloanele/variabilele. Etichetele alese vor apărea în fereastra output.]

Pentru a executa analiza,

  • Primul pas este să informezi SPSS-ul că variabila NUMĂRĂTOARE reprezintă frecvenţa fiecărei codări unice ale RÂNDULUI ŞI COLOANEI, invocând comanda PONDERE (WEIGHT). Pentru a face acest lucru, daţi click pe [Data => Weight Cases]. În cuita de dialog rezultată, activează opţiunea Weight cases by, apoi mutaţi variabila COUNT în cutia Frequency Variable. Dacă acest pas este uitat, suma pentur fiecare celulă va fi 1 pentru tabel.


  • Acum că variabila COUNT a fost procesată ca variabilă ponderată, selectaţi [Statistics => Summarize => Crosstabs...] pentru a lansa cutia de dialog de control.
  • În partea de jos a cutiei de dialog sunt trei butoane, cel mai important fiind butonul [Statistics...]. Trebuie să daţi click pe butonul [Statistics...] şi apoi să selectaţi opţiunea Chi-square, altfel statistica nu va fi calculată. Explorând cutia de dialog clarificăm faptul că SPSS-ul poate fi forţat să calculeze un număr de alte statistici în conjuncţie cu hi-Pătrat. De exemplu, se pot selecta măsuri variate de asociere (ex. coeficient de contingenţă, phi şi cramer's v,...), printre altele.
  • Mutaţi variabila RÂND în cutia Row(s):, şi variabila COLOANĂ în cutia Column(s):, apoi daţi click pe [OK] pentru a executa analiza. Un subset al output-ului arată ca următorul exemplu,



Testul T

Până acum, ar trebui să ştiţi că există două forme ale testului t, unul pentru variabile dependente şi unul pentru variabile independente, sau observaţii. Pentru a informa SPSS-ul, sau orice alt pachet statistic, despre tipul de design este necesar să aveţi modalităţi diferite de a aşeza datele. Pentru designul dependent, cele două variabile în cauză trebuie introduse în două coloane. Pentru teste t independente, observaţiile pentru cele două grupuri trebuie să fie codate unic cu o variabilă Grup. La fel ca în cazul calculării statisticii hi-pătrat, aceste calcule vor întări practica gândirii asupra, şi aştezarea datelor în formatul corect.

Testul t Dependent

Pentru a calcula această statistică, trebuie selectată [Statistics => Compare Means => Paired-Samples T Test...] după introducerea datelor.

  • Întroduceţi datele într-un nou fişier de date. Datele ar trebui să arate cma ca următoarele. Aceasta înseamnă, că cele două variabile ar trebui să ocupe două coloane diferite...


    Mnths_6Mnths_24
    124 114
    94 88
    115 102
    110 2
    116 2
    139 2
    116 2
    110 2
    129 2
    120 2
    105 2
    88 2
    120 2
    120 2
    116 2
    105 2
    ... ...
    ... ...
    123 132

    Notaţi că numele variabilelor încep cu o literă şi sunt mai mici de 8 caractere. Acest lucru poate fi constrângător, totuşi, se poate folosi opţiunea de etichetare a variabilei, pentru a eticheta o variabilă cu un nume mai lung. Acest nume mai descriptiv va fi apoi reprodus în fereastra output.

  • Pentru a calcula statistica t daţi click pe [Statistics => Compare Means => Paired-Samples T Test...], apoi selectaţi cele două variabile de interes. Pentru a selecta cele două variabile , ţineţi apăsată tasta [Shift] în timp ce folosiţi mouse-ul pentru selecţie. Veţi nota faptul că, cutia de selectare necesită ca variabilele să fie selectate câte două odată. Îndată ce cele două variabile au fost selectate, mutaţi-le în lista Paired Variables:. Această procedură poate fi repetată pentru fiecare pereche de variabile care trebuie analizate. În acest caz, selectaţi variabilele MNTHS_6 şi MNTHS_24 împreună, apoi mutaţi-le în lista Paired Variables. În final, daţi click pe butonul [OK].

    Rezultatul critic pentru analiza curentă va apărea în fereastra output ca în modul următor ,



    După cum vedeţi, o valoare t exactă este oferită cu o valuare p exactă, şi această valoare p este mai mare decât valoarea aşteptată de 0.025, pentru o măsurare bi-direcţională. Examinările mai apropiate indică încă alte câteva statistici prezentate în fereastra output.

Testul t dependent

Când calculăm un test t independent, singua diferenţă implică modul în care datele sunt formatate în fişierul de date. Fişierul de date trebuie să includă atât datele brute, cât şi codarea de grup, pentru fiecare variabilă.

Uitaţi-vă la tabelul următor pentru a vă obişnui cu modul în care se codează datele.

GroupExp_Con
196
1127
1127
1119
1109
1143
1...
1...
1106
1109
2114
288
2104
2104
291
296
2...
2...
2114
2132

Mai sus puteţi vedea că am folosit variabila "Grup" pentru a coda cele două variabile. Valoarea 1 a fost folosită pentru a coda "LBW-Experimental", în timp de valoarea 2 a fost folosită pentru a coda "LBW-Control".

Pentru a genera statistica t,

  • Daţi click pe [Statistics => Compare Means => Independent-Samples T Test] pentur a lansa cutia de dialog necesară.
  • Selectaţi "exp_con" - din lista de variabile dependente - şi mutaţi-o în cutia Test Variable(s):.
  • Selectaţi "grup" - din lista de variabile de grupare - şi mutaţi-o în curia Grouping Variable:.
  • Ultimul pas necesită ca grupurile să fie definite. Acest lucru înseamnă că trebuie specificat faptul că Group1 - grupul experimental în acest caz - este codat 1, şi Group2 - grupa de control în acest caz - este codat 2. Pentru a face acest lucru, daţi click pe butonul [Define Groups...]. Daţi click pe butonul [Continue] pentru a va întoarce la cutia de dialog de control.
  • Rulaţi analiza prin accesarea butonului [OK].

    Outputul analizei curente arată în felul următor:


Valoarea lui p de .004 este mult mai mică decât pragul de 0.025, şi acest lucru sugerează că mediile sunt semnificativ diferite. În plus, un Test Levene poate fi executat pentru a ne asigura că sunt folosite rezultatele corecte. În cazul nostru varianţele sunt egale, totuşi, calculele pentru varianţele inegale sunt şi ele prezente, printre alte statistici - unele nefiind prezente.

SPSS - statistici descriptive

miercuri, 15 aprilie 2009 | Etichete: , | 5 comentarii |

Pentru a începe, daţi click pe [Statistics=>Summarize=>Frequencies]....


Rezultatul este o nouă cutie de dialog care îi permite utilizatorului să selecteze variabilele care îl interesează. De asemenea, remarcaţi celelalte butoane accesibile de-a lungul marginii cutiei de dialog. Butoanele etichetate [Statistics...] şi [Charts...] au o importanţă specială. De vreme ce suntem interesaţi de datele cu privire la timpul de reacţie, daţi click pe rt urmat de un click pe săgeata care indică dreapta. Consecinţa acestei acţiuni este transferul variabilei rt în lista Variabilelelor. La acest punct, accesarea butonului [OK] va crea o fereastră output cu informaţia legată de Frecvenţe pentru fiecare dintre timpii de reacţie. Totuşi, mai multă informaţia poate fi adunată prin explorarea opţiunilor oferite de [Statistics...] şi [Charts...].


[Statistics...] oferă un număr de statistici esenţiale. Orice statistică selectată va fi rezumată în fereastra output (de ieşire).


Pentru opţiunile de sub [Charts...] daţi click pe Bar Charts pentru a replica graficul în text.


După ce opţiunile au fost selectate, daţi click pe [OK] pentru a rula procedura. Rezultatele sunt apoi afişate într-o fereastră output. În această instanţă particulară fereastra va include statistici rezumate pentru variabila RT şi distrinuţia de frecvenţă.Le putei vedea pe acestea prin coborârea în fereastră. Rezultatele ar trebui să fie şi ele identice cu acelea din text.


E posibil să fi înţeles din cele de mai sus că, calcularea statisticilor nu necesită mai mult decât selectarea variabilelor, şi apoi selectarea statisticilor dorite. Exemplul de frecvenţă ne-a permis să generăm informaţie legată de frecvenţă şi măsuri ale dispersiei şi tendinţei centrale. Aceste statistici pot fi avute prin accesarea directă pe [Statistics=>Summarize=>Descriptives]. Nesurpinzător, o altă cutie de dialog este ataşată acestei proceduri. Pentur a controla tipul de statistici produse, daţi click pe butonul [Options...]. Încă o dată, opţiunile includ măsurătorile tipice ale dispersiei şi tendinţei centrale.

De fiecare dată o procedură statistică este rulată, precum [Frequencies...] şi [Descriptives...], rezultatele sunt postate într-o fereastră output. Dacă mai multe proceduri sunt rulate în timpul unei sesiuni, rezultatele for fi adăugate în aceeaşi fereastră. Totuşi, o organizare mai mare poate fi atinsă prin deschiderea unor noi ferestre output înainte de rulare fiecărei proceduri - [File=>New=>Output]. În plus, conţinutul fiecărei ferestre poate fi salvat pentru o recenzie ulterioară, sau în cazul graficelor salvate să fie incluse mai târziu în documentele formatate. [Exploraţi prin click stânga pe oricare din aceste obiecte din output (ex. un tabl de frecvenţă, un grafic, ...) urmate de un click dreapta. Click-ul dreapta va sublinia obiectul dorit, în timp de click-ul dreapta va afişa un nou meniu. Următoarul pas este de a da click pe opţiunea copy. Această acţiune va stoca obiectul în clipboard, pentru a putea fi lipit într-un document Word, de exemplu.....]

Cum sa realizezi lucrarea de licenta si disertatia

duminică, 12 aprilie 2009 | Etichete: , | 3 comentarii |

Introducere

Prezentul ghid descrie exigenţele în legătură cu elaborarea unei teze de licenţă în psihologie sau a dizertaţiei de masterat, denumite generic în continuare ca „teza”. El este realizat cu scopul de a oferi informaţii complete în vederea îndeplinirii criteriilor minimale de valoare academică şi reflectă poziţia membrilor Catedrei de psihologie din cadrul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei.

Ghidul este un document de lucru care se adresează:

a. studenţilor, cu informaţii complete privind modul de realizare a tezelor;

b. profesorilor coordonatori, ca instrument de îndrumare unitară şi sistematică a studenţilor;

c. comisiilor de examinare, ca suport pentru instituirea unor criterii unitare de evaluare.

Ghidul este compus din patru capitole distincte: (1) orientări generale; (2) cerinţe obligatorii; (3) recomandări; (4) evaluare.

1. Orientări generale

a. Obiectivul tezei

Teza are drept obiectiv esenţial punerea în evidenţă a capacităţii studentului de a iniţia şi realiza în mod independent o lucrare academică cu semnificaţie ştiinţifică, pe baza metodelor specifice psihologiei.

Categorii tematice fundamentale

Teza poate fi elaborată într-una din următoarele categorii tematice de bază:

· Cercetare experimentală (cvasiexperimentală).

o Condiţii fundamentale: model experimental adecvat, constituire corespunzătoare a loturilor experimental şi de control, alegere, măsurare şi analiză adecvată a variabilelor, utilizare corespunzătoare a procedurilor de analiză statistică, controlul erorilor, concluzii corespunzătoare în raport cu rezultatele experimentale.

· Cercetare corelaţională bazată pe metode de investigaţie psihologică (chestionare, teste, observaţie şi interviu structurat, etc.).

o Condiţii fundamentale: model de cercetare consistent, constituire adecvată a eşantionului (sau eşantioanelor), alegere, măsurare şi analiză adecvată a variabilelor, utilizare corespunzătoare a procedurilor de analiză statistică, controlul adecvat al erorilor, concluzii adecvate rezultatelor.

· Studiu de metaanaliză

o Condiţii fundamentale: includerea unui număr suficient de ridicat de studii publicate pe tema respectivă, criterii adecvate de includere-excludere în studiu, procedură adecvată de analiză, finalizarea analizei prin concluzii relevante, care depăşesc simpla adiţionare a concluziilor unor cercetări diferite.

· Cercetare calitativă

o Condiţii fundamentale: tema sa fie abordabilă numai prin metode calitative, definirea clară a temei, definirea riguroasă a metodei şi aplicarea ei sistematică, să conţină datele necesare unei eventuale replicări a studiului, concluzii concordante cu datele recoltate.

· Cercetare aplicativă

o Condiţii fundamentale: temă relevantă sub aspectul finalităţii practice, analiză critică a soluţiilor existente, metodă de cercetare consistentă, relevantă şi semnificativă sub aspectul potenţialului de a identifica soluţii aplicative, operaţionalizare adecvată a constructelor psihologice, metode viabile de măsurare şi analiză a datelor cercetării, controlul erorilor, analiza critică a soluţiei aplicative propuse pe baza cercetării.

· Studiu teoretic

o Condiţii fundamentale: relevanţa temei (de preferat teme de actualitate majoră în psihologie, care suscită opinii variate, controversate), amplitudine bibliografică (acces la referinţe majore, numeroase, consistente), capacitate de raportare critică la sursele teoretice şi de promovare a unei viziuni proprii asupra temei tratate, susţinerea unui punct de vedere sau deschiderea unei direcţii de dezbatere semnificative în raport cu tema abordată.

Nu există o ierarhie valorică tipurilor tematice, oricare dintre ele permiţând obţinerea notei maxime, în condiţiile respectării riguroase a condiţiilor fundamentale precizate, dar şi a celor de detaliu, descrise în manualele de metodologie.

b. Rolul profesorului coordonator

Teza este o lucrare personală a cărei responsabilitate revine studentului. Profesorul coordonator asistă şi susţine studentul, fără a aduce atingere principiului lucrului individual.

Studentul poate apela şi la alte persoane (profesori, specialişti, etc.) în sprijinul realizării tezei. În acest caz, contribuţia acestora va fi menţionată în partea introductivă, la „Mulţumiri”.

Activităţi permise profesorului coordonator: sugestii în legătură cu alegerea şi definirea temei; impunerea unor etape obligatorii şi a unor momente de evaluare a progresului în realizarea tezei; sugestii cu privire la organizarea şi realizarea cercetării sau studiului; sugestii privind orientările teoretice şi metodologice; discuţii pe teme ridicate de student şi răspunsuri la întrebările acestuia; observaţii critice şi recomandări de corecţie; sugestii bibliografice.

Activităţi nepermise profesorului coordonator: impunerea unor idei sau soluţii, împotriva celor preferate în mod explicit de student; efectuarea în locul studentului a unor activităţi legate de realizarea temei.

La finalizarea tezei, profesorul coordonator analizează conţinutul acesteia, precum şi măsura în care respectă condiţiilor impuse prin prezentul Ghid, după care întocmeşte un referat de evaluare, în conformitate cu specificaţiile de la cap. 4.

Referatul de evaluare este un document indispensabil pentru acceptarea şi susţinerea tezei.

2. Cerinţe obligatorii

Aspectele menţionate la acest capitol al ghidului sunt obligatorii. Măsura şi modul în care acestea sunt respectate vor face obiectul evaluării, atât din partea profesorului coordonator cât şi al comisiei de examen, urmând a se reflecta direct în notă. Unele componente vor fi menţionate ca opţionale, ele putând lipsi, în funcţie de preferinţa autorului sau de natura lucrării. În acest caz, ordinea celorlalte componente nu se va modifica.

2.1 Structura tezei

Teza va fi compusă dintr-o parte preliminară, textul lucrării şi o parte finală.

Partea preliminară va cuprinde:

a) Pagina exterioară de titlu, va conţine:

· Universitatea din Bucureşti

· Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei

· Secţia de Psihologie

· titlul tezei

· nivelul de sustinere a tezei („teza de licenţă” sau „disertaţie de masterat”)

· numele autorului, identic cu cel înscris în cartea de identitate (sub forma: „prenumele NUMELE”)

· anul realizării

b) Pagina interioară de titlu va conţine aceleaşi elemente ca şi cea exterioară, cu precizarea că aici se va înscrie, mai jos decât numele autorului şi pe partea dreaptă a paginii, numele profesorului coordonator (cu titlul didactic şi gradul ştiinţific).

c) Pagina de dedicaţii şi mulţumiri (opţional)

d) Cuprinsul

· Va cuprinde pe primul nivel introducerea, capitolele, lista de referinţe bibliografice şi anexele, numerotate cu cifre arabe (1, 2, 3, etc.).

· Capitolele vor fi dezvoltate în cuprins pe două sau, opţional, pe trei niveluri, marcate cu 1.1, 1.2, 1.3, 2.1... s.a.m.d.

· Toate intrările din cuprins vor avea menţionată paginaţia corespunzătoare din text.

e) Lista tabelelor (opţional)

f) Lista figurilor, graficelor, diagramelor şi schemelor (opţional)

g) Lista abrevierilor (opţional)

Textul lucrării

Textul lucrării va fi compus din Introducere şi Capitole.

a) Introducere

În introducere se va face o prezentare succintă a motivaţiei alegerii temei, a importanţei acesteia în domeniul psihologiei, a obiectivelor lucrării şi, eventual, a celor mai semnificative probleme sau dificultăţi care au trebuit depăşite în realizarea ei. Introducerea va avea, de regulă, două sau trei pagini.

b) Capitolele lucrării

În principiu, lucrările care se bazează pe cercetări vor avea următoarele capitole, numerotate cu cifre arabe:

Capitolul 1. Cadrul teoretic

Capitolul teoretic cuprinde o trecere în revistă a literaturii de specialitate dedicate temei studiate. Se va urmări o prezentare în egală măsură completă, dar şi sintetică, acordându-se importanţă surselor celor mai relevante, pe de o parte, şi celor mai recente, pe de altă parte. Se recomandă utilizarea unui criteriu explicit de ordonare a prezentării, care poate fi de natură tematică sau temporală. Se va acorda atenţie aspectelor controversate, în raport cu care studentul poate manifesta o evaluare critică.

Selecţia şi analiza surselor teoretice se va face în aşa fel încât să susţină procesul de elaborare a ipotezelor care vor sta la baza propriei cercetări. Este important ca studentul să demonstreze capacitatea de a integra diverse contribuţii teoretice în unităţi tematice cu privire la subiectul studiat şi de a se raporta critic, independent, la acestea.

Greşeli frecvente:

· referinţe bibliografice sumare, inconsistente;

· atitudine „pasivă”, expozitivă şi necritică asupra literaturii de specialitate;

· prezentare nesistematică, lipsită de coerenţă şi fără scoaterea în evidenţă a aspectelor care susţin formularea ipotezelor cercetării.

Capitolul 2. Obiectivele si metodologia cercetării

Sub aspect metodologic, teza trebuie să respecte structura unei lucrări ştiinţifice, aşa cum a fost ea prezentată în cadrul disciplinelor studiate. Precizările de mai jos se referă la tezele ale căror teme presupun efectuarea unor cercetări. Generic, această structură este următoarea:

a. Formularea explicită, coerentă a obiectivelor sau întrebărilor cercetării.

Greşeli frecvente:

· absenţa unor obiective clare sau a unor întrebări explicite, cărora cercetarea trebuie să le găsească un răspuns.

b. Formularea explicită a ipotezelor cercetării

Greşeli frecvente:

· ipoteze improprii, care nu au legătură cu obiectivele sau întrebările cercetării (practic, ipotezele unei cercetări nu trebuie să fie altceva decât răspunsurile pe care le avansează cercetătorul la aceste întrebări, pe baza literaturii de specialitate şi a propriilor estimări);

· ipoteze generale, care nu fac referire la variabile măsurabile, care să poată fi testate statistic;

· ipoteze care sugerează relaţia cauzală între variabile („determină”, „influenţează”, etc.), atunci când acestea nu sunt măsurate în context experimental;

· ipoteze prea complexe, care fac referire la mai mult de două variabile, în timp de procedura de testare statistică include numai două variabile;

· formularea ipotezelor de nul, alături de ipotezele statistice, ceea ce încarcă în mod inutil textul (este subînţeles faptul că ipotezele de nul sunt negaţiile ipotezelor cercetării);

· ipoteze cărora nu le corespunde o testare statistică adecvată;

· enunţarea unor ipoteze care nu preced, ci urmează unei proceduri de testare statistică.

c. Prezentarea modelului cercetării. Aceasta presupune descrierea variabilelor cercetării; descrierea eşantionului (mod de constituire, criterii de includere sau de excludere, mărime, populaţie de referinţă).

Greşeli frecvente:

· omiterea prezentării variabilelor;

· prezentare confuză a variabilelor, fără identificarea explicită a variabilelor dependente şi a celor independente;

· omiterea prezentării modului de constituire a eşantionului.

d. Descrierea metodelor de investigaţie. Instrumentele utilizate în recoltarea datelor vor fi descrise în mod adecvat. Dacă este vorba de teste „clasice”, bine cunoscute, se va face referire la referinţele care le susţin din punct de vedere teoretic şi practic-aplicativ. Dacă este vorba de instrumente realizate de autorul tezei, se va dedica un spaţiu corespunzător descrierii procesului de construcţie şi testare a calităţilor psihometrice ale acestuia (analiză de itemi, consistenţă internă, validitate de construct).

Greşeli frecvente:

· utilizarea unor instrumente de investigare ale căror caracteristici psihometrice nu sunt cunoscute;

· omiterea analizei caracteristicilor psihometrice ale instrumentelor create de autorul tezei.

e. Descrierea procedurilor de recoltare a datelor. Rezultatele unei cercetări sunt puternic influenţate nu doar de caracteristicile instrumentelor utilizate, ci şi de modul în care se desfăşoară aplicarea lor. O prezentare succintă a procedurii de investigare (modul de relaţionare cu subiecţii, aspecte de organizare a investigaţiei, etc.), are darul de a întări încrederea în calitatea datelor recoltate.

Greşeli frecvente:

· ignorarea importanţei şi, implicit, a prezentării aspectelor procedurale.

Capitolul 3. Rezultatele cercetării

Capitolul dedicat prezentării rezultatelor va trebui să valorifice în mod sistematic, clar şi inteligibil datele obţinute, în sprijinul testării ipotezelor cercetării. Din acest punct de vedere, se vor avea în vedere:

a. Prezentarea şi analiza datelor. Datele statistice vor fi supuse unei analize pe două niveluri: analiza statistică descriptivă (prin indicatori adecvaţi scalei de măsurare a variabilelor) şi testarea ipotezelor (prin proceduri adecvate fiecărei ipoteze, naturii şi caracteristicilor variabilelor). În principiu, rezultatele trebuie să acopere cerinţele modelului cercetării şi să vizeze în mod direct şi explicit ipotezele acesteia. Tabelele şi figurile vor fi incluse în acest capitol numai în măsura în care sunt cu adevărat justificate.

Greşeli frecvente:

· abuzul de grafice (este recomandabil să se apeleze la grafice pentru ilustrarea unor relaţii între variabile şi nu pentru reprezentarea unor variabile individuale; atunci reprezentarea unei variabile individuale este absolut necesară, se va apela de preferinţă, la modalităţi moderne – box-plot, stem and leaf, în locul histogramelor);

· grafice sau tabele incluse la anexe, ceea ce face dificilă înţelegerea lucrării;

· tabele excesiv încărcate cu cifre, care fac dificilă înţelegerea acestora;

· abuzul de statistică, prin utilizarea unor prelucrări nejustificate sau prin testarea aceleiaşi ipoteze cu mai multe teste statistice;

· teste statistice inadecvate ipotezei sau naturii relaţiei dintre variabile;

· plasarea rezultatelor la testele statistice în secţiunea Anexe (rezultatele se introduc în text, acolo unde se şi discută semnificaţia lor psihologică);

· prezentarea incorectă a rezultatelor la testele statistice, de ex., se scrie numai valoarea lui p, fără valoarea testului (se vor respecta recomandările specifice pentru prezentarea rezultatelor fiecărui test statistic în parte, aşa cum sunt prezentate în cursul de specialitate);

· exces de zecimale (în mod obişnuit, două zecimale sunt suficiente pentru majoritatea indicatorilor statistici);

· exces de valori numerice, prin preluarea nejustificată a tuturor datelor afişate de programele statistice, deşi cele mai multe nu prezintă un interes direct şi nici nu sunt înţelese de student;

· absenţa unor etichetări adecvate a valorilor, fapt care face dificilă înţelegerea rezultatelor; adesea, datele sunt preluate împreună cu texte în limba engleză, emise de programele de prelucrare;

b. Interpretarea psihologică a rezultatelor, care înseamnă „traducerea” rezultatelor statistice în concluzii cu semnificaţie psihologică. Se vor sublinia relaţiile dintre rezultatele proprii şi cele raportate în literatura de specialitate.

Greşeli frecvente:

· prezentarea doar a rezultatelor numerice şi a semnificaţiei statistice, fără a se discuta sensul psihologic al acestora;

· prejudecata după care neconfirmarea unei ipoteze de cercetare, prin admiterea ipotezei de nul reprezintă un punct negativ al lucrării (în realitate, dacă modelul de cercetare a fost bine realizat şi corect aplicat, o infirmare statistică a ipotezei poate fi foarte semnificativă din punct de vedere psihologic, iar autorul trebuie să fie pregătit pentru a surprinde sensul acestui rezultat);

Capitolul 4. Concluzii si aprecieri finale

Capitolul de concluzii va cuprinde o sumară reluare a obiectivelor şi motivaţiei cercetării, urmate de sinteza rezultatelor obţinute şi a semnificaţiei acestora în contextul literaturii dedicate temei analizate.

Se pot face aprecieri cu privire la dificultăţi întâmpinate pe parcursul cercetării, eventualele puncte slabe ale acesteia, care vor trebui evitate în viitor, precum şi deschideri către alte direcţii de cercetare legate de subiectul respectiv.

Capitolul va conţine un paragraf distinct dedicat „contribuţiei personale”, în care vor fi menţionate cele mai relevante aspecte care au constituit contribuţia individuală la realizarea temei. Dacă este cazul, se va include şi un paragraf în care se menţiona „contribuţii originale”, acele aspecte care reprezintă o noutate în raport cu tema studiată.

Observaţii:

o Precizările de mai sus se referă la tezele cu subiect de cercetare care sunt, de regulă, cele mai frecvente.

o În funcţie de natura temei tratate, capitolele pot fi mai multe sau mai puţine.

o Titlul capitolelor poate fi formulat liber de autor, dar acesta va reflecta conţinutul menţionat anterior.

Partea finală

În partea finală a tezei vor fi puse, în ordine, anexele, lista referinţelor bibliografice, rezumatul în limba română şi într-o limbă de circulaţie internaţională precum şi CV-ul academic al autorului.

a) Anexe (dacă este cazul)

În anexe se introduc informaţii care nu sunt imediat necesare în textul lucrării pentru ca aceasta să fie înţeleasă sau care, dacă ar fi fost introduse în text, ar fi îndepărtat cititorul de la cursivitatea ideilor. Aici se pot pune chestionarele utilizate (dacă sunt realizate de autor şi dacă doreşte acest lucru), ilustraţii sau tabele suplimentare, diverse prelucrări statistice, dacă sunt utile celor interesaţi de analize suplimentare, precum şi orice materiale sunt considerate relevante pentru temă.

Se va avea în vedere ca numărul de pagini al anexelor să nu fie excesiv.

b) Lista referinţelor bibliografice

Lista referinţelor bibliografice ilustrează volumul şi calitatea documentării teoretice a autorului şi este una dintre componentele importante ale lucrării. Ea este, de asemenea, expresia atitudinii etice în raport cu sursele de informare utilizate.

Crearea unei liste de referinţe se supune câtorva reguli de bază:

- citarea tuturor surselor, indiferent de natura lor primară (surse scrise de orice natură, surse electronice sau internet, surse orale, etc.);

- toate sursele citate în textul lucrării trebuie să se regăsească în lista de referinţe;

- toţi autorii din lista de referinţe trebuie să fie citaţi în text;

- utilizarea unui format standard de citare, unic pe tot parcursul lucrării.

Mediul academic şi publicistic promovează reguli foarte stricte în ceea ce priveşte formatul de citare a surselor. Nu există un standard universal, dar unul dintre cele mai răspândite, nu doar în mediul psihologic, este cel promovat de APA.

Câteva reguli generale ale formatului de citare:

- În text, citarea se face prin numele autorului urmat de anul publicării lucrării. De exemplu: „... text... (Ionescu, 2004)”, sau „...aşa cum afirmă Ionescu (2004)”.

- Se utilizează un singur stil de citare pe tot parcursul lucrării.

- Preluarea identică a unui fraze va fi citată cu indicarea paginii din sursa utilizată. De exemplu: „text citat” (Ionescu, 2004, p. 125).

- În cazul în care sunt mai mult de trei autori, în text se va trece numai numele primului, urmat de expresia et al. (în lista de referinţe se vor scrie numele tuturor);

- La citarea indirectă, se va scrie numele autorului şi anul publicării, urmate de expresia cit in., după care se pune sursa directă. De exemplu: „... text... Popescu (2003), cit in. Ionescu (2004)”

- În text nu se utilizează decât numele autorilor.

- În lista de referinţe prenumele autorilor poate fi limitat la iniţiale.

- Titlul revistei, al cărţii din care este citat un articol sau o secţiune, se vor scrie cu litere italice. La fel se procedează şi cu titlul comunicării ştiinţifice la un congres.

- La citarea unui articol de revistă sau secţiune de volum, în lista de referinţe se vor trece şi paginile (sau, cel puţin, pagina de început).

- Pentru sursele preluate de pe internet, se vor nota adresa şi data la care au fost accesate.

- Lista de referinţe va fi ordonată alfabetic, cu indentarea liniei a doua şi a celor următoare (dacă există), conform modelelor de mai jos.

Exemplificări:

Ahrons, C. R., & Rodgers, R. H. (1987). Divorced families : a multidisciplinary developmental view. New York: W.W. Norton.

Banderet, L. E., & Burse, R. L. (1991). Effects of High Terrestrial Altitude on Military Performance. In R. Gal & A. D. Mangelsdorf (Ed.), Handbook of Military Psychology: John Wiley&Sons Ltd.

Sacco, G. (2002). Errors, mistakes, cultures. Comunicare la 25th EAAP Conference, Warsaw.

Wilde, G. J. S. (1994). Target Risk, http:\\pavlov.psyc.queensu.ca\target\index.html, accesat la 25.05.2000

c) Rezumatul în limba română, de minim 350 şi maxim 500 de cuvinte. Pentru tezele care se bazează pe studii de cercetare, rezumatul va fi structurat astfel: suport teoretic, obiectivele cercetării, metodologia cercetării, rezultate, concluzii. Pentru tezele care dezvoltă alte tematici, rezumatul va fi astfel conceput încât să scoată în evidenţă cu precădere contribuţia personală a autorului.

d) Rezumatul într-o limbă de circulaţie internaţională va fi traducerea versiunii româneşti, inclusiv titlul lucrării.

e) CV-ul academic al autorului tezei. Acesta nu va depăşi, de regulă, o pagină şi va scoate în evidenţă perioada de studii, lucrări realizate, comunicate sau publicate (cu citarea adecvată a acestora), participarea la manifestări ştiinţifice studenţeşti sau de alt nivel, stagii de pregătire în diferite instituţii academice din ţară sau din străinătate, implicarea în proiecte didactice, ştiinţifice sau civice, relevante sub aspect academic sau profesional. În toate aceste cazuri se va menţiona sumar natura contribuţiei pe care a avut-o.

2.2 Exigenţe de editare

Lucrarea va fi editată pe computer şi tipărită la imprimantă, într-o formă care trebuie să respecte următorul set de criterii:

o Formatul de pagină: A4, scrisă numai pe o faţă

o Margini: sus/jos=2.5 cm, stânga=3.5 cm, dreapta=2,5 cm

o Tipul fontului: Times New Roman, cu sau fără diacritice româneşti

o Mărimea fontului: 12

o Spaţiere: 1 linie

o Numerotare pagini: jos, la mijlocul paginii

o Titlurile capitolelor, cu majuscule şi pe pagină nouă

o Titlurile subcapitolelor sau subpunctelor, în continuarea textului, la două linii distanţă, cu litere bold

o Forma de prezentare: legată cu arc sau copertată

o Număr de copii: două, unul la secretariat, al doilea la profesorul coordonator

Nu este impusă o mărime standard a lucrării. Orientativ, aceasta poate avea între 40 şi 100 de pagini. În mod obişnuit, cele mai multe lucrări cuprind în jur de 60 de pagini. Numărul de pagini în sine, nu reprezintă un criteriu de acordare a notei.

2.3 Recomandări stilistice

Teza va fi scrisă în stil impersonal (nu se va utiliza persoana I-a).

Se va folosi un limba simplu şi clar. Informaţiile vor fi comunicate într-o manieră directă şi inteligibilă, într-o structurare logică şi coerentă.

Se va acorda atenţie eliminării greşelilor gramaticale şi de editare.

2.4 Exigenţe etice

Lucrarea trebuie să reflecte integral munca autorului. Sursele bibliografice vor fi menţionate în lista de referinţe. Contribuţiile de sprijin din partea altor persoane sau instituţii vor fi menţionate la „Mulţumiri”.

Plagiatul reprezintă un act de contrar conduitei academice care este tratat în conformitate cu prevederile cap. 4 din prezentul ghid. Prin plagiat se înţelege utilizarea ideilor sau cuvintelor unei alte persoane, fără menţionarea sursei. Reprezintă plagiat şi preluarea fără citare a figurilor, tabelelor şi schemelor.

Activităţile psihologice desfăşurate pentru recoltarea datelor de investigare sau experimentelor, vor respecta normele Codului etic şi de conduită impus de Colegiul Psihologilor din România.

3. Recomandări practice

„Nu există chin mai mare, decât chinul provocat de scrierea unei teze (...). Stresul, ca orice altă stare psihică, se infiltrează în comportamentul expresiv, afectând şi stilul de exprimare”. Aceste cuvinte au fost spuse de G.W. Allport şi, chiar dacă se referă la o teză de doctorat, situaţia nu este cu mult diferită în cazul uneia de licenţă sau de masterat.

În cazul unei teze de licenţă, mai ales, dar şi a celei de masterat, principala dificultate vine din lipsa de experienţă cu proiecte academice majore. Recomandările de mai jos încearcă să suplinească tocmai acest aspect.

- Cea mai frecventă sursă de dificultăţi este alegerea greşită a temei.

o Este de recomandabil ca tema să fie aleasă într-un domeniu al psihologiei pentru care autorul are un interes real.

o Înainte de a fixa titlul, va fi consultată literatura de specialitate ce precădere studii şi articole din reviste.

o Este recomandabilă dezvoltarea unui proiect ştiinţific sau lucrări de cercetare realizată pe parcursul studiilor universitare.

- Chiar şi cea mai atractivă şi interesantă temă poate fi improprie, dacă nu sunt evaluate corect resursele necesare şi cele disponibile (metodologie utilizabilă, constituirea eşantionului, etc.).

- O temă confuz definită, lipsită de obiective şi ipoteze clare, nu permite o abordare metodologică eficientă şi devine foarte greu de finalizat.

- Mărimea eşantionului de cercetare. În principiu, eşantioanele de cercetare pot avea orice mărime, cu condiţia aplicării testelor statistice adecvate. Totuşi, deşi eşantioanele mai mari de 30 de subiecţi sunt considerate, din punct de vedere statistic, suficiente, rezultatele obţinute pe un număr mic de subiecţi sunt puţin stabile şi generalizabile. Recomandările uzuale cu privire la volumul eşantioanelor de cercetare consideră: „insuficiente” eşantioanele mai mici de 100 de subiecţi, „suficiente” eşantioanele cuprinse între 100 şi 199 de subiecţi şi „bune” eşantioanele formate din 200 de subiecţi sau mai mulţi. Desigur, în cercetări clinice sau în condiţii de experiment, este dificil de constituit eşantioane de o asemenea mărime, dar se va urmări atingerea, pe cât posibil, cel puţin a unor eşantioane suficient de mari.

- Timpul disponibil este una dintre resursele cele mai presante. Cele mai multe greşeli şi compromisuri derivă din limitările temporale.

o Pentru o lucrare bună sunt necesare multe luni de lucru intens.

o În mod normal, aspectele pregătitoare (studiul bibliografiei generale, alegerea titlului, evaluarea resurselor necesare) ar trebui începute cu până la un an înainte de termenul de o predare.

o Planificarea activităţilor ar trebui să lase un timp de cel puţin o lună pentru analiza datelor de cercetare şi finalizarea lucrării.

o Lucrul la capitolele teoretice se poate desfăşura în paralel cu cercetarea.

- Atunci când apar dificultăţi se va apela imediat la profesorul coordonator.

4. Evaluare

Teza este rezultatul muncii individuale a studentului, care are întreaga responsabilitate pentru conţinutul şi forma acesteia. În realizarea ei, studentul trebuie să respecte cerinţele obligatorii menţionate mai sus, să urmeze orientările şi recomandările din prezentul ghid.

În mod generic, aspectul cel mai important care face obiectul evaluării tezei este contribuţia personală. Prin contribuţie personală se înţelege volumul, complexitatea şi calitatea activităţii individuale desfăşurate pentru realizarea temei, sub toate aspectele care o compun. Studentul trebuie să fie capabil să explice toate aspectele teoretice şi practice care fac parte din lucrare. În caz contrar, se va aprecia că acestea nu reprezintă contribuia sa personală.

Originalitatea şi noutatea sunt un indicatori de valoare şi vor fi apreciate ca atare dar, la acest nivel, nu se aşteaptă în mod necesar lucrări cu caracter de noutate ştiinţifică sau teoretică ci, mai ales, evidenţierea capacităţii de a realiza un proiect academic în conformitate cu normele şi exigenţele metodei ştiinţifice din domeniul psihologiei.

Aspectele supuse evaluării în procesul de notare al unei teze sunt următoarele (în paranteză, numărul maxim de puncte pentru fiecare aspect):

a) Criterii teoretice. Nivelul cunoştinţelor teoretice, gradul lor de relevanţă în raport cu tema abordată, capacitatea de a identifica şi de a analiza literatura de specialitate (max. 3p);

b) Criterii metodologice. Capacitatea de a realiza şi de a opera cu un model metodologic adecvat în raport cu tema (max. 3p);

c) Criterii analitice. Capacitatea de a prelucra şi de a analiza datele şi informaţiile, precum şi aceea de a emite concluzii adecvate în raport cu acestea (max. 3p);

d) Criterii stilistice. Capacitatea de a redacta o lucrare academică în mod structurat şi coerent, într-un limbaj ştiinţific adecvat şi în concordanţă cu standardele formale impuse (max. 1p);

În caz de plagiat, profesorul coordonator va consemna acest fapt într-un referat distinct, cu menţionarea probelor care îl susţin, şi va propune respingerea tezei de la susţinere. Decizia de respingere va fi luată de conducerea catedrei, după analiza tezei şi discutarea cu studentul.

Dacă se decide respingerea tezei pentru plagiat, studentul nu mai are dreptul să refacă teza şi nici să se prezinte cu o altă teză în cadrul sesiunii respective de examen.

Dacă plagiatul este dovedit în faza de susţinere a tezei, de către comisia de examen, teza va fi notată cu 1.

Profesorul coordonator întocmeşte un referat de evaluare, în conformitate cu modelul de mai jos.

Pentru a fi acceptată la susţinere, lucrarea va trebui să primească cel puţin nota 6 din partea profesorului coordonator.

Nota propusă de profesorul coordonator va fi luată în considerare de către comisia de licenţă, prin însumare cu notele membrilor comisiei şi efectuarea mediei.

Dacă între media notelor profesorilor din comisie şi nota propusă de profesorul coordonator este o diferenţă mai mare de două puncte, nota profesorului coordonator se exclude din calculul mediei generale.


REFERAT DE EVALUARE

al tezei de licenţă/disertaţiei de masterat cu titlul

..............................................................................................................................

realizată de

................................................................................................................................

C r i t e r i i d e e v a l u a r e

Punctaj

Criterii teoretice (max. 3 p)

Gradul de interes al temei (actualitate, noutate, originalitate)

(max 1)

acordat .....

Volumul şi relevanţa contribuţiei teoretice în raport cu tema

(max 1)

acordat .....

Capacitatea analitică şi spiritul critic în raport cu suportul teoretic

(max 1)

acordat .....

Criterii metodologice (max. 3p)

Calitatea modelului metodologic (fundamentare, adecvare la temă, calitatea ipotezelor, adecvarea eşantionului)

(max 1)

acordat .....

Calitatea psihometrică a instrumentelor utilizate (fidelitate, consistenţă internă, validitate)

(max 1)

acordat .....

Calitatea procedurii de lucru (calitatea măsurării, evitarea erorilor, respectarea normelor etice)

(max 1)

acordat .....

Criterii analitice (max. 3p)

Calitatea prelucrării statistice (statistici descriptive, statistici inferenţiale, adecvarea lor la datele analizate)

(max 1.5)

acordat .....

Calitatea concluziilor (interpretarea statistică şi psihologică a rezultatelor)

(max 1.5)

acordat .....

Criterii stilistice (max. 1p)

Calitatea stilului de redactare (claritatea exprimării, logica structurării, corectitudinea gramaticală)

(max 0.5)

acordat .....

Respectarea exigenţelor formale de redactare(cele prezentate la cap. 2.2 din Ghid)

(max 0.5)

acordat .....

Nota propusă (suma punctelor acordate)

Concluzii, recomandări:

Apreciez că lucrarea ............................................ condiţiile pentru susţinere în vederea obţinerii licenţei în psihologie/diplomei de master.

Profesor coordonator Data


Referinţe bibliografice

Allport, Gordon W. http://www.wjh.harvard.edu/psych/ug/Thesis/VI.Allport.htm, 9 aug., 2005

Arne Evers, (1997). The Revised Dutch Rating System for Test Quality, www.psytech.co.uk/downloads/ guidelines

California State University, (2005). Psychology Thesis Guidelines, http://www.csulb.edu/, accesat la 8.08.2005

George Mason University, (2004). Psychology Writing Guide, http://www.gmu.edu/, accesat la 17.08.2005

Universitatea Babes-Bolyay, Catedra de psihologie (2004). Ghid de redactare a tezei de licenţă si masterat, www.psihologie.ro, accesat la 8.08.2005

Villanova University, (2004). A Guide to the Writing of the Master’s Thesis, http://www.gradartsci.villanova.edu, accesat la 8.08.2005

Wayne State University, (2004). Format guidelines for preparing theses and dissertations, http://www.gradschool.wayne.edu, acesat la 8.08.2005

Wesleyan University, Thesis guidelines, (2004). http://www.wesleyan.edu/css/main/thesis_guide.html